Dimineaţa, la prima oră, în ştirile Mediafax apăruse vestea că jurnaliştii români răpiţi în Irak au fost eliberaţi. Deşi foarte importantă, ştirea era formulată într-un fel destul de ambiguu. Sursele erau neclare şi nu mai ştiu dacă se făcea referire la Dan Diaconescu şi postul său de televiziune, cel care dăduse primul această veste. După vreo două ore de agitaţie prin redacţiile tuturor ziarelor, radiourilor şi televiziunilor de ştiri, nimic nu s-a confirmat iar din fluxul Mediafax ştirea a dispărut complet (în realitate, jurnaliştii aveau să rămînă în continuare răpiţi încă vreo şase săptămîni).
Cîteva zile mai tîrziu, patronul OTV era chemat la Consiliul Naţional al Audiovizualului să dea socoteală pentru ştirea falsă care pusese pe jar întreaga presă şi opinie publică. Împricinatul se înfiinţase, aparent timid, postîndu-şi statura firavă în faţa membrilor CNA. Aceştia erau aşezaţi în semicerc iar noi, jurnaliştii, priveam spectacolul de undeva din lateral. Omului i s-a explicat în mod oficial pentru ce fusese chemat. Difuzase o ştire neverificată şi care ulterior nu s-a confirmat.
DE ACELASI AUTOR Presa artificială Un drum cu moroi Străini şi străini Comedia decoraţiilor În costumul veşnic gri, cu vagul său zîmbet nedefinit, cunoscutul personaj şi-a intrat în rolul obişnuit, întrebînd pe un ton placid şi uşor mirat de unde ştiu ei, membrii CNA, că jurnaliştii n-au fost într-adevăr eliberaţi. După un moment de perplexitate, cineva a încercat să-i explice că informaţiile existente la acea oră nu permiteau să se tragă o asemenea concluzie. El, însă, ştia mai bine, avea informaţii la care ei nu ajunseseră, jurnaliştii nu mai erau de mult în Irak, el avea chiar hîrtii de la Tarom (un zbor spre Bucureşti) pe care figurau numele celor trei, care deci veniseră, fuseseră aduşi (ulterior s-a dovedit că hîrtiile acelea erau doar rezervările pe care aceştia
