Vedem ca Parlamentul a cam murit, alesii nostri nu prea mai dau pe acolo pretextind prezenta in filiale, unde, vezi Doamne, ii retin problemele electoratului. Eh, cam mint dumnealor. Sigur ca, in 4 ani, isi mai arata obrazele pe la teveurile locale, la biserica, pe stadion, in piete, pe unde e lume, dar asa rar si superficial. Mai pupa o baba, mai strang o mana, mai mangaie un copil – sa nu ii uite lumea.
Fapt e ca forfotesc de la inceputul lunii septembrie prin sediile partidelor. Umbla dupa sefi sa le mai serveasca un zambet, sa isi aminteasca de ei cand se impart colegiile. Bravi, trag sforile, se asigura ca locul primit e eligibil. Vor sa fie din nou candidati si apoi alesi pentru un nou mandat. Vor sa isi asigure viitorul. O sinecura atat de onorabila ca Parlamentul nu mai gasesc. E singura perioada cand pun osul la treaba. In rest, pot sa doarma, si chiar o fac in fotoliile Senatului si Camerei fara jena. Unii nici nu se mai obosesc sa vina “la servici”, intrucat fotoliile nu sunt destul de comode. Prefera paturile de acasa sau de prin hoteluri.
Povestea cu candidaturile e ca la bursa. Cotele se schimba continuu. Rivalitatile, ca si intrigile, sunt vechi dar apar si unele noi. Cate un tinerel emite pretentii la locul unui baron. E strivit cu talpa ca sa se invete minte. Sa mai astepte o tura, ca are timp. Protectiile sunt la mare pret. Cine il cunoaste un vice sau pe seful grupului parlamentar sau pe liderul filialei e un om facut, poate sa spere. Si cate temenele nu faci ca sa ajungi acolo, cat ai slugarit, cate aplauze nu ai oferit, cate parale nu ai bagat in sponsorizari! Obrazul subtire cu cheltuiala se tine! La moda – si mult mai sigur – este sa fii chiar ruda cu cine trebuie. Gasesc printre candidatii deja cunoscuti – si inca nu avem listele definitive – cumnati, frati, fii si fiice, neveste, gineri.
Cititi intreg editorialul pe stelia
