Un film, difuzat la ora 7 seara, pe unul dintre cele mai importante canale de televiziune: două familii petrec împreună Crăciunul, la o cabană. Copiii lor, cu vîrste cuprinse între 4 şi 12 ani, devin peste noapte criminali în serie. Sînt prezentate, în detalii greu de privit, monstruoase, felul în care părinţii mor, răpuşi de mîinile însîngerate ale propriilor fii, torturile prin care trec, spaima în faţa privirilor reci, ucigătoare, ale copiilor. Un băieţel de 4-5 ani este înfipt de propriul părinte în nişte geamuri sparte. O fetiţă de 10 ani îşi torturează mama rănită. Unul dintre taţi este aruncat de copii între lamele unei maşini de curăţat zăpada.
DE ACELASI AUTOR Moş Crăciun cu ATV Scriitori cu corp No comment Un proiect curajos Este, evident, un film pentru adulţi. Un film făcut pentru delectarea iubitorilor – maturi! – de thrillere, în care copiii joacă roluri de mici psihopaţi. Şi nu e singurul exemplu în care copiii sînt puşi să-i delecteze într-un mod inadmisibil pe adulţi. Sînt nenumărate producţii cinematografice în care copiii interpretează, lung şi sfîşietor, roluri irespirabile: vampiri sau exorcizaţi, muribunzi cu feţe cianozate, înconjuraţi de aparate de resuscitare şi de feţe dramatice, victime ale violurilor sau ale bătăilor adulţilor, sau abuzatori, la rîndul lor, ai celor mai slabi ca ei. Copiii povestesc, artistic, cum au fost chinuiţi, cum, cînd şi unde au fost mîngîiaţi erotic de cei mai mari, ce răni îngrozitoare le-au fost provocate, rostesc replici „înţelepte“, care dau fiori reci, despre moarte şi viaţă. Toate, spun încă o dată, în filme rezervate adulţilor. Copiii actori învaţă de mici să „trăiască“, să interpreteze magistral experienţe crîncene, care, în viaţa de zi cu zi, dau coşmaruri oricărui părinte sănătos la cap. Copiii telespectatori sînt, în cel mai bun caz, invitaţi la culcare.
Sînt cazuri excepţionale? Nici vor
