Fanii turci ne pregătesc o primire explozivă pe Şükrü Saracoğlu, stadionul unde ne-au învins în 2010 cu 2-0. Istanbulul e un amestec de arome şi zgomote, un loc înţesat de turişti, unde traficul este imposibil

Pentru a traversa Istanbulul ai nevoie de cel puţin trei ore şi de mult noroc. Cozile care se formează în jurul orei 17:00 sunt interminabile

În Istanbul, totul pare să se învârtă în jurul fotbalului. Galatasaray, Fenerbahce şi Beşiktaş, cele mai importante trei echipe din fotbalul turc, sunt peste tot. Pe tricourile puştilor, pe pereţii blocurilor sau în mall-uri sub forma produselor de tot felul. Pe malul Bosforului, în zona istorică a oraşului unde mirosul de peşte îţi înfundă nările, oamenii tot spre fotbal duc discuţia. Mai ales dacă află că vii din România: "Vreau să vin la meci, dar nu ştiu dacă mai prind bilet. Cred că s-au dat până acum", spune un tip brunet, cu ochelari. Chiar dacă susţine că nu are o echipă preferată, lucru greu de crezut atunci când vine vorba de un turc, îşi exprimă afecţiunea pentru Hagi: "El va fi mereu cel mai bun. Îl iubim!".

Când stai în trafic aşteptând ca autobuzul să se clintească măcar un pic, nu ai cum să nu intri în vorbă cu cineva. Aglomeraţia pare să îi facă pe turci mai sociabili. Un tip blond intră în vorbă: "Mutu o să joace? Am înţeles că nu e în mare formă", spune într-o engleză curată, lucru rar în Istanbul. Faptul că "Briliantul" lui Ajaccio o să fie pe teren vineri seară nu pare să îl descurajeze: "Veţi vedea ce înseamnă presiunea unui stadion adevărat", aruncă o ultimă vorbă înainte ca uşile autobuzului să se deschidă.

Şükrü Saracoğlu este stadionul unde turcii vor să strângă ca într-o menghină naţionala României. Comparaţia nu e gratuită, fanii creează o atmosferă incredibilă şi aruncă spre teren sute de decibeli, meniţi să toarne plumb în ghete