Încercând o sortare analitică a dimensiunilor şi a conţinutului evenimentelor existenţiale, se poate spune că unele sunt dramatice, altele eroice, grandioase, miraculoase, fantastice, insolite, astfel că şi modul lor de redare artistică le este specific. Dacă răspundem afirmativ la constatarea că şi etajera cotidianului are „bibelouri“, vom accede la o artă care le pune în valoare. Lucrul acesta este făcut de versurile semnate de Honorina Ina Chitic în placheta FĂRĂ TIHNĂ. Pe ce s-ar baza înţelegerea lor ca o poezie a cotidianului? Pe faptul că adoptă reliefurile cele mai pronunţate ale acestuia, primul dintre ele fiind simplitatea, care exclude ornatul şi procesarea barocă. Altul este firescul afectiv, care exclude emfaza, edulcorarea şi sentimentalismul jenant. În sfârşit, la Honorina Chitic se poate preţui în cea mai mare măsură conciziunea, exprimarea lapidară, ce conduc – aşa cum a arăt Publicitate at, la lansarea volumului, scriitorul C. D. Zeletin, preşedintele Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România – la încadrarea în versiunea gnomică. Iată câteva exemple: „Celebritatea postumă/este mult/facilitată/ de/absenţa rivalilor“ („Rivalii şi celebritatea“) sau: „Nepreţuită/ CLIPĂ/Clipa cea mare/când eşti mândru/de tine însuţi“ („Happy day“), la care se pot adăuga lapidarele „Senectute 1“ şi „Senectute 2“. Dar poeta are şi o serie de cugetări în versuri formulate în stil gnomic, care se referă la intimitatea proprie de înţelepciune tristă, cu temporalitate: „Timpul pleacă/timpul vine./La mine/doar pleacă“ („Timpul“) sau supusă hazardului: „Unii au noroc/alţii/sunt ca mine“ („Unii şi eu“). Din prima secţiune a culegerii, „Masca Adevărului“, este de reţinut pentru simplitatea demonstraţiei poemul „Nimic mai uşor“, care alunecă precum picăturile de apă ale izvorului pe muşchi: „Din minciunile/mele/şi minciunile/tale/vom face/un minunat