Mă văd nevoit, de la bun început, să cer scuze pentru duritatea titlului. Pe de altă parte, în România, cuvintele astea se aud de atîtea ori pe zi, încît mulţi dintre noi nici nu le mai băgăm în seamă. La fel de bine cum alţii rîd sincer, cu poftă, la auzul acestui enunţ. Nu-şi fac nici o problemă, nu-şi pun nici o întrebare, nu sînt deranjaţi nici măcar „muzical“, la ureche, ci rîd din suflet, cînd aud aşa ceva. Ba mai mult, găsesc o plăcere nebună în a lansa, deseori spre deliciul audienţei, celebra replică: „Lasă, că i-a făcut un bine…“. O replică vecină de gard cu alt şlagăr românesc atît de la modă, încît trecerea timpului nu lasă nici o urmă pe obrazul îmbujorat de plăcere al acestei vorbe de duh : „Femeia trebuie bătută şi fără motiv. Ştie ea de ce. Preventiv“. La fel ca la dovada anterioară de „înţelepciune“, şi aici, audienţa crapă de rîs, şi încuviinţează zgomotos profunzimea şi relevanţa absolută a acestei mostre de „spirit“.

DE ACELASI AUTOR Să răcnim Crăciunul! Formidabila armă biologică Spectaculoasele abilităţi ale păsărilor de pradă "În odaie intunerec, în orchestră melodramă" De fapt, „o babă“, prin părţile noastre de ţară europeană, civilizată, înseamnă ceva mai puţin decît o fiinţă umană. La fel şi „un moş“. Sînt două cuvinte care desemnează faptul că cineva şi-a trăit traiul, şi-a mîncat mălaiul, iar acum mai zăboveşte pe aici, printre noi, şi ne-ncurcă. Violul asupra unei „babe“ nu e ceva chiar atît de grav. E doar o jumătate de act odios. Pentru că o „babă“ nu mai are, pentru unii dintre blajinii noştri compatrioţi, toate drepturile şi calităţile unei fiinţe umane. Prin urmare, nici vina violatorului nu e cine ştie ce. O fi fost beat, prostălăul, şi mai degrabă rîdem de el pentru că a greşit adresa. În loc să meargă la „ceva rezonabil“ sau la „ceva cît de cît“, boul a nimerit la o „babă“ şi i-a făcut o bucurie. Urmează rîsete, hăhăial