- Politic - nr. 198 / 11 Octombrie, 2012 In politica damboviteana – e valabil si in cazul UDMR – la inceput, trebuie sa faci orice. Fara prea multe comentarii. Asta in prima faza, caratul gentii este inevitabil, iar cei slabi, cu prejudecati, nu pot razbate nici pana la primul ghiseu. In plus, trebuie sa fii jovial, sa iti tii la curent seful cu barfele de prin sediu, minister, agentie… Apoi, cu timpul, canta gaia, poti avansa. Unde? La organizatia de tineret, pe la filiale. Dai din coate, te faci ca lucrezi, mai te lingusesti putin, incerci sa te faci important. Daca seful te apreciaza, te introduce, incet, incet, in sistem. Dar trebuie sa taci, sa asculti. Faci anticamera, zambesti, nu pui intrebari (eventual, spui: "Am inteles, sa traiti!”), executi orbeste totul. Apoi, incepi sa prinzi gustul Puterii, sa realizezi ca exista si o alta lume. Lumea celor aroganti, care se ascund in spatele imunitatii si care confunda bugetul de stat cu propriul portofel. Si asa poti ajunge consilier, apoi expert parlamentar sau director prin vreun minister, cu putin noroc, chiar sef de agentie, secretar de stat ori ministru chiar. Treptat, crezi ca a venit si vremea ta, cand poti face pasul spre lumea celor care se considera stalpii societatii. Milioanele de romani nu stiu nimic din ce se intampla "sus”, doar, eventual, "banuiesc” Cei ajunsi "stalpii societatii” – prin "meritele” enuntate – nu pot gandi cu mintea lor, nu pot vota dupa notiunile lor despre bine si rau, nu pot decat sa mimeze docilitatea fata de partid, nu au dreptul decat sa voteze. Conteaza doar cat timp fac jocurile celor care ii dirijeaza, care ii privesc si ii trateaza ca pe un singur vot in ecuatia Parlamentului. Unul necesar stabilitatii partidului, Coalitiei. Sa fim bine intelesi. Toate cele de mai sus ne-au venit in minte urmarind, pe micile ecrane – dar cunoscand si direct, de la fata locului – cum se face