Icoana e scrierea lui Dumnezeu.

Duminica de astăzi e trecută în calendar sub numele de «Duminica Părinților de la Sinodul VII Ecumenic» şi a fost aşezată în amintirea zilei de 11 martie 843, adică acum o mie o sută șaizeci și nouă de ani, când în Biserica Răsăritului a fost reaşezată închinarea la sfintele icoane. Cuvântul «ortodoxie» înseamnă «dreaptă mărire», «dreaptă credinţă», «dreaptă închinare» lui Dumnezeu. De ce «dreaptă»?: Pentru că poate fi şi una strâmbă. E bine să ştiţi că oamenii, în general, se împart în credincioşi şi necredincioşi. Lăsându-i la o parte pe necredincioşi, cei credincioşi se împart, la rândul lor în două categorii: binecredincioși și răucredincioși. Binecredincioșii sau ortodocşii sunt aceia care păstrează, fără nici o ştirbire sau adăugire, credinţa cea dreaptă, aşa cum le-a fost ea lăsată de Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi cum li s'a transmis de-a lungul secolelor prin Sfinţii Apostoli şi prin Sfinţii Părinţi; sunt aceia care se împărtăşesc de harul Sfântului Duh prin cele şapte Sfinte Taine ale Bisericii şi a căror închinare este expresia dreptei lor credinţe. Răucredincioşii sunt aceia care, deşi se pretind şi se mărturisesc creştini, au strâmbat adevărurile de credinţă şi practică o falsă închinare, pe potriva rătăcirii lor.

Răucredincioşii s'au ivit chiar din primele vremuri creştine, dar ei s'au osebit mai ales în secolul VIII, când împăratul Leon al III-lea Isaurul, deşi creştin, a pornit lupta împotriva icoanelor. Această luptă s'a prelungit şi sub urmaşii săi şi a durat aproape o sută douăzeci de ani, în care timp sute şi mii de icoane au fost smulse de prin biserici şi din casele oamenilor, sfărâmate cu toporul sau arse în pieţele publice, iar cei ce le apărau, adevăraţi martiri ai dreptei credinţe, au fost arestaţi, schingiuiţi, arşi de vii sau omorâţi cu sabia.

Prigonitorii icoanelor preti