Galeria Piliuţă s-a deschis acum 8 ani, în toamna lui 2004. O invitaţie în plic pe care o mână elegantă şi fermă îmi scrisese numele îmi dădea, pe lângă bucuria unei galerii noi şi cu numele unuia dintre marii noştri pictori, şi responsabilitatea participării la un astfel de eveniment. La ora de înserare grăbită eram deja la adresa din Calea Victoriei privind prin geamul-vitrină la cei dinăuntru, precum iarna, copii sărmani din poveşti. Traian Brădean, Fănuş Neagu, George Astaloş şi mulţi alţi îndrăgiţi ai unor vremuri pentru care eram prea tânăr. Pregătindu-mă să pătrund în acest paradis de amintiri, lumină şi pictură, am avut curajul să-mi exfoliez de pe ţeastă fesul tandru ce îmi oferea confortul termic de care fusesem lipsit odată cu pierderea, treptată şi nedreaptă, a părului. Un astfel de accesoriu îţi oferă, pe lângă căldură, şi o oarecare deghizare. Şi cum am aflat ulterior, rămas fără fes pe cap, identificarea cu fotografia ce îmi apare permanent la acest articol a fost comisă instantaneu şi s-a dat alarma: el este! Este şi momentul în care s-a apropiat de mine, de fapt mai mult s-a aplecat până la înălţimea mea, un domn de mare distincţie şi foarte cald în adresare. În câteva cuvinte mi-a răscolit universul: Domnule Marius Tiţa, sunt profesorul Ionel Constantinescu, v-am citit toate articolele din "BURSA", le am pe toate decupate, în dosare, grupate pe tematici. Un butoi cu responsabilitate s-a vărsat peste mine instantaneu. Începusem să am bănuiala că nu aş fi singurul cititor al articolelor mele, chiar Make, din centrul lui de comandă al ziarului, îmi semnalase o oarecare priză la public. Dar o persoană de o astfel de anvergură să îmi mărturisească un astfel de interes şi o astfel de percepere a ceea ce scriu şi susţin, te încântă şi, mai ales, te mobilizează. Rapid, mi-au trecut prin dinaintea minţii sutele de subiecte abordate în tot atâtea articole pub