Voi continua astăzi serialul promis cu un nou episod analizând un subiect foarte discutat de investitorii și antreprenorii români: lipsa legislației de holding. Lipsă care îi face pe mulți dintre cei care fac sau vor să facă afaceri în România (fie că sunt străini sau români) să își mute mai întâi capitalurile, asemenea înaripatelor din poezia lui Coșbuc, în ”țările calde” și prin intermediul unui cuib (a se citi ”holding”) făcut acolo, să investească aici.
Dar mai intâi să recapitulăm conceptul de holding!
Un holding este o companie care are ca obiect de activitate principal deținerea de participații în alte firme aflate în diverse jurisdicții si care beneficiază de un regim special de impozitare, respectiv pentru toate veniturile de natură investițională, holdingul nu plătește impozit pe profit. Astfel de venituri sunt: dividendele încasate de la firmele deținute, dobânzile aferente creditelor acordate, redevențele facturate ca urmare a cedării către partenerii de afaceri a drepturilor de autor deținute.
Așadar, atâta vreme cât câștigurile obținute sunt folosite la efectuarea altor investiții (i.e. holding-ul plasează banii în alte activități / firme), pentru acestea nu se vor datora impozite și taxe. Un impozit pe dividende va fi plătit însă la momentul în care proprietarul holdingului va retrage din acesta dividende pentru consumul propriu. Sistemul încurajează deci folosirea câștigurilor la efectuarea de noi investiții, impozitul fiind datorat doar atunci când sumele respective se retrag din circuitul economic pentru consum privat.
Trebuie subliniat faptul că a devenit un leitmotiv al întâlnirilor între reprezentanții mediului de afaceri și cei ai autorităților solicitarea de a introduce în legislația românească conceptul de holding, cu avantajele fiscale menționate mai sus. Dar din păcate e doar o predică în deșert…
Necesitatea
