Luni, 8 octombrie 2012, mulţi români (chiar şi cei care la Referendum, vii sau morţi, au votat DA) s-au liniștit brusc: Slavă Domnului, Traian Băsescu trăieşte! Sursa: EVZ

De cînd Traian Băsescu s-a întors la Cotroceni, spre disperarea statuii din faţa Palatului, tocită de îmbrățișările politicianului publicitar Ioan Ghişe, inteligenţa lor se istovea cotidian în efortul de a răspunde la întrebarea: Cel care stă la Cotroceni şi i se spune Preşedintele României, care emite din cînd în cînd texte scrise sau chiar imagini cu el însuşi, e Traian Băsescu sau, cumva, un substitut al acestuia?

Întrebarea îşi avea izvorul în comportamentul mai mult ciudat de după Referendum al celui ce-şi spune Traian Băsescu.

Fostul ministru răzvrătit al Transporturilor, fostul primar năbădăios al Bucureştilor, fostul părinte autoritar al PDL ne obişnuise cu imaginea bărbatului politic adevărat, cel care, înainte de a fi politic e bărbat, altfel zis, e un tip care se poartă în aşa fel încît cel care s-ar gîndi să-i sufle-n ciorbă să fie sigur că se va pomeni cu strachina de fiertură răsturnată în cap.

Din 1997, cînd a ajuns demnitar, Traian Băsescu ne-a dezvăluit multe dintre trăsăturile firii sale, pînă atunci știute doar de familie și de amici. Printre aceste trăsături, indiscutabil, nu se număra prea marea cumpătare.

Or, după revenirea la Cotroceni, adversarii săi din politică şi din presă, de la băieţii veseli şi iresponsabili, precum Victor Ponta şi Crin Antonescu, pînă la guşterii cu cefe îngroșate de grăsime, precum Dan Voiculescu, şi trecînd prin jurnaliştii negustori de vorbe de-a gata, şi-au făcut din Traian Băsescu ţinta vie a glumelor lor neroade, a atacurilor lor obraznice şi a frustrărilor lor, zise cu voce tare.

Nici una dintre ieşirile de derbedei rămaşi singuri acasă n-a primit o replică fermă şi muşcătoare, cum ne învăţase pol