Germenii anaerobi pot produce infecţii localizate, de regulă, în vecinătatea mucoaselor, infecţii secundare plăgilor chirurgicale sau traumatismelor şi supuraţii închise, precum şi boli generate de toxinele lor: botulism, tetanos etc. La întrebările „când şi unde căutăm anaerobi?“ răspunde, într-un amplu material, dna dr. Daniela Lemeni.

Bacteriile anaerobe stricte sunt organisme hipersensibile la oxigen şi incapabile să se multiplice în prezenţa acestuia. Sunt prezente în cavităţile naturale ale organismului uman, unde sunt, în cea mai mare parte, comensale (de exemplu, sinteza de vitamină B12 de către Propionibacterium spp., în intestin). Totuşi, ele pot deveni patogene când un factor propriu (toxină, enzime, capsulă etc.) sau un factor al gazdei (plagă, hematom, diabet, cancer digestiv) asociat cu o hematoză defectuoasă sau o ruptură a barierei cutaneo-mucoase le permite să invadeze organismul. Când spunem anaerobi, ne gândim la bolile date de prezenţa şi multiplicarea bacteriilor în organism sau de toxinele elaborate prin dezvoltarea bacteriilor. Avem astfel: infecţii localizate de obicei în vecinătatea mucoaselor, infecţii secundare plăgilor chirurgicale sau traumatismelor şi supuraţii închise. Bolile generate de toxinele anumitor germeni anaerobi: botulismul – produs de C. botulinum; tetanosul – C. tetani; boala diareică produsă de C. difficile.

Când şi unde căutăm anaerobi?

În sânge. În cazul unui sindrom infecţios, trebuie realizate în mod sistematic hemoculturi: 10–15% din hemoculturile pozitive conţin un anaerob. În toate supuraţiile închise dar discrete. Pot fi prezenţi germeni anaerobi atunci când puroiul recoltat este fetid, dar şi când supuraţia (regiunea inflamată) produce crepitaţii, starea generală este alterată şi afectarea evoluează rapid – suspiciune de gangrenă gazoasă. Localizările în care trebuie căutaţi