Scandalul în care este implicat fostul președinte al Bursei de la Sibiu, care ar fi fugit cu banii clienților în străinătate, scoate din nou în evidență găurile din legislație, dar și încrederea mult prea mare pe care o au unii investitori în promisiuni de câștig mare și/sau sigur. Sursa: Rompres

Din datele existente până în acest moment, se conturează două variante probabile. Prima dintre ele este că Sima ar fi un fel de Bernie Madoff al României, organizându meticulos o înșelătorie pe termen lung. E o variantă plauzibilă și realizabilă, pentru că firma prin care acesta realiza tranzacții pe piețele externe, WBS Holding, este înregistrată în Insulele Virgine, nefiind supravegheată de nimeni.

Clienții firmei nu aveau niciun fel de control asupra conturilor proprii, firma putând să le livreze orice fel de statistici și informații despre tranzacțiile efectuate, profitul sau pierderea realizate și suma pe care o aveau în cont. În aceste condiții, singurul lucru care îi ținea legați în continuare de WBS era încrederea în șeful acesteia.

Asemănarea cu ”părintele” schemei Ponzi care a provocat pagube de 50 de miliarde de dolari în întreaga lume se păstrează și când vine vorba de profilul public. Americanul a fost președinte al bursei Nasdaq, în timp ce Cristian Sima a condus Bursa de derivate de la Sibiu (Sibex) și a fost membru în Consiliul de Administrație al Bursei de Valori București.

Funcția publică, avantajul principal

Poziția publică, împreună cu prezența constantă în mass-media și aura de investitor de succes pe care și-a creat-o (fără să prezinte, totuși, dovezi despre milioanele de euro pe care pretindea că le-a făcut pe piețele externe) l-au ajutat pe Sima, la fel ca și pe Madoff, să atragă investitori importanți și cu bani mulți.

Diferența între cei doi este că Madoff a reușit să-i păcălească pe reprez