România are, la ora actuală, aproximativ un milion de pacienţi astmatici, cinci milioane de potenţiali bronşitici (cf. anchetei naţionale de BPOC – date preliminare, poster ERS 2012) şi mai bine de un sfert din populaţie (27%) cu dependenţă nicotinică (Studiul GATS), după cum reiese din cifrele de care dispune Societatea Română de Pneumologie (SRP). Tocmai de aceea, anul trecut, cu ocazia unei manifestări ştiin­ţifice organizate de o companie farmaceutică impor­tantă, în parteneriat cu SRP, s-a lansat propunerea de a se celebra Ziua pneumologiei româneşti, la 3 octombrie. Motivaţiile unei astfel de „zile“ derivă, în primul rând, din presiunea pe care o pune prevalenţa în creş­tere a unor afecţiuni cronice non-transmisibile – precum bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC), astmul bronşic, bronşiectaziile, fibrozele interstiţiale ş.a. – atât în lume, cât şi la noi. Cifrele spun totul, dacă privim şi pe mapamond: 300 de milioane de ast­matici (Gina 2011), o prevalenţă a BPOC care fluc­tuează între 6 şi 10% în lume, fibroză pulmonară prezentă la 10,7%ooo de locuitori sau decesele la fiecare 30 de secunde prin cancer bronhopulmonar... În condiţiile în care asistăm la îmbătrânirea globală a popu­laţiei, care nu poate fi trecută cu vederea nici la noi în ţară, la poarta specialităţii bat insistent o multitudine de boli infecţioase şi non-infecţioase, iar implicarea specialiştilor noştri şi responsabilitatea sunt imense. O lungă perioadă, până în 1989, pneumologii au fost „robii“ ftiziologiei, un termen azi depăşit, medicii români fiind condamnaţi să lucreze doar pentru o singură boală. Ulterior, s-a constatat că pneumologii ar trebui să acopere atât afecţiuni infecţioase trans­mi­sibile (unde tuberculoza ţine capul de afiş, în conti­nuare), cât şi multe alte afecţiuni respiratorii netrans� Publicitate �misibile. După 1989, pneumologia românească a cun