Povestea lui Sorin este spusă acum de soţia sa, Alexandra. Cu emoţie în glas, cu speranţă, cu încrederea nestăvilită că Dumnezeu nu părăseşte la necaz. Asemenea unui copil speriat, bărbatul de 34 de ani şi-a cuibărit fricile, neliniştile în braţele femeii pe care o iubeşte şi şi-a pus necazul în palmele Celui de Sus. Se întâmpla în urmă cu 2 ani. Temperatura mare nu i-a dat pace în nici o zi a acelui august trist pe care l-au petrecut în concediu. Femeia a pus totul pe seama unei răceli. L-a doftoricit cum a ştiut ea mai bine, însă permanenta stare de oboseală a soţului său, slăbiciunea şi somnolenţa care nu-i dădeau pace i-au pus pe gânduri pe amândoi. Minute în sir de linişte, de tăcere se aşterneau între ei, de teamă ca nu cumva vreun gând dureros, odată rostit, să provoace groază şi să facă lumină asupra diagnosticului, mai ales că primul semn de îngrijorare apăruse: testiculul stâng se umflase foarte mult şi era dureros. Medicii nu au reuşit să depisteze boala imediat. Deşi, în mintea tânărului, boala căpătase un nume. Două săptămâni a făcut injecţii Sorin, crezând că tratează o orhiepidemită. Durerea nu ceda. Abia după ce, la recomandarea unui medic urolog a făcut markerii tumorali, rezultatul a sosit: cancer. ”A fost o lovitură foarte grea. Din acel moment viaţa nu a mai fost aceeaşi. Dar ne-a apropiat şi mai mult această problemă, ne-a unit. A plâns şi el foarte mult şi şi-a cerut iertare dacă poate a greşit. Credea, cu siguranţă, că va muri. Am crezut că-l pierd…psihic, vorbind. A fost o luptă grea să-l readuc pe linia de plutire, să spere, să creadă, să fie optimist”, îşi aminteşte soţia lui Sorin.

A fost operat imediat. O analiză la plămâni însă, a lăsat să cadă peste cei doi tineri o altă veste la fel de cumplită: metastază. ”Medicii nu aveau cuvinte, previziunile erau sumbre. L-au trimis urgent să facă chimioterapie”. Vorbele Alexandrei împlet