Bucureştiul e terorizat de motocicletele cu ţevile de eşapament tăiate. Zgomotul spulberă suta de decibeli. Lumea e neputincioasă, în judecată nu-i poţi da, aşa că demenţii fac legea. O campanie Jurnalul Naţional. Vă aşteptăm comentariile în continuare: idei, propuneri de schimbare a legislaţiei şi orice altceva. Scrieţi, băieţi, orice, numai scrieţi! Turaţi-o, băieţi, turaţi-

__________________________________________

Tuturor celor care vor să mă bată le las o adresă: Bucureşti – Ploieşti nu-ştiu-cât, să se uite pe ziar. Acolo mă găsesc. Adresa mea de acasă este: vila Lac 3. Să vină acolo să mă bată sau, pentru firile mai paşnice, să-şi tureze motoarele câte trei-patru ore pe noapte, acolo. Repet adresa: vila Lac 3. 

Întorcându-mă către cititorii cei paşnici, să le spun c-am fost miercuri seară la întâlnirea motocicliştilor din Parcul Herăstrău, unde am cunoscut numai băieţi de băieţi. Sincer. Unul era chiar sociolog! Avea chiar şi ore la Facultate! Şi stătea, în geaca lui de piele, rezemat de motorul lui, un Harley Davidson bestial, şi vorbea cu mine! Ba puteam chiar să ghicesc o oarecare sfială de-a dreptu’ feciorelnică (!) în atitudinea lui, iar el intuise la mine, de la bun început, o oarecare atitudine maliţioasă, ca şi cum aş fi pornit la discuţie cu prejudecata asta, că toţi motocicliştii sunt răi! Vai de mine şi de mine! N-am vrut să spun asta, iar dac-am fost înţeleasă greşit, vă rog să mă bateţi!

Scopul întâlnirilor săptămânale ale motocicliştilor e, esenţialmente, să facă o cursă până la Ploieşti şi-napoi, să dea, cum ar veni, curs pasiunii pentru motoare care le animă-n suflete de mici. Foarte bine, Doamne ajută! "Asfalt uscat", cum se spune, n-are nimeni nimic de comentat! De ce ar crede unii motociclişti că avem noi ceva cu pasiunea lor? Nicidecum! Admitem chiar şi faptul că e imposibil să nu faci zgomot când îţi p