La Institutul Cultural Român se schimbă directorii, se întrerup proiecte, se reduc bugete. „Sincronizarea“ ICR se face prin anularea vechilor programe şi adoptarea unor măsuri (33 la număr) „pentru consolidarea cunoaşterii prestigiului culturii române“. Modelul la care aspiră, din cîte se pare, ICR, este reţeaua Institutelor „Confucius“, pe care noul preşedinte, Andrei Marga, o cunoaşte foarte bine, de vreme ce a fost consultant pentru programele de dezvoltare. Institutele „Confucius“ – în număr de aproximativ 400 – funcţionează în special în marile centre universitare din lume. Scopul lor este în primul rînd să promoveze limba chineză, dar şi cultura; sau, mai bine zis, un anumit tip de cultură – cea oficială, de stat, confirmată, consacrată etc. În Occident, Institutele „Confucius“ au fost acceptate cu generozitate şi cu precauţie. O relaţie ipocrită care serveşte atît interesele Chinei, care iese din izolare, cît şi pe cele ale ţărilor occidentale, care se arată astfel deschise dialogului cu un stat rămas, în multe privinţe, cu mult în urmă.

DE ACELASI AUTOR Cinci cuvinte - Anul cultural 2012 De ce s-a supărat Obélix - şi a plecat în Belgia Comunismul din cărţi Mulţumim, FILB Ce vînd, de fapt, Institutele „Confucius“? În primul rînd, limba chineză – cea mai răspîndită limbă de pe glob, cu 1,5 miliarde de vorbitori nativi şi probabil sute de mii de oameni care o folosesc ca limbă de comunicare în afaceri. În al doilea rînd, Institutele „Confucius“ s-au angajat să promoveze cultura chineză. Mizează în primul rînd pe cultura (stră)veche, mult mai accesibilă în Occident, unde este cunoscută prin importuri şi clişee, dar şi pentru că ce e vechi e mai puţin riscant; noua cultură oficială, impregnată ideologic, e imediat taxată drept „expirată“ în Occident. Aşa că nu ar avea nici o şansă să pătrundă cu adevărat pe piaţa culturală deschisă din Europa sau din Am