Anul 1909, a spus Nicolae Iorga într-un discurs la Cameră, va rămâne în istorie unul dintre cei mai triști din istoria bisericii.

Biserica trecuse prin mai multe situații stânjenitoare. Urmare a unor acuzații grave, Partenie Clinceni, Mitropolitul Moldovei, și-a dat demisia în luna ianuarie 1909. Cu un an înainte, maica Domnica, stareța de la mănăstirea Nămăești, fusese învinuită de nereguli financiare. Peste toate, Spiru Haret, ministrul Instrucțiunii și Cultelor, își pusese de mult în minte să schimbe legea de organizare a instituțiilor bisericești.

Din vremea lui Cuza-Vodă, Cultele erau unite la nivel ministerial cu Instrucțiunea Publică, adică învățământul. Biserica și școala au fost socotite atât de intim legate, încât gestionarea celor două instituții se făcea de un minister unic. Din martie 1907, la guvernare se aflau liberalii. Portofoliul Cultelor și Instrucțiunii Publice i-a revenit din nou lui Spiru Haret, specialistul liberalilor în materie de învățământ.

Spiru Haret în conflict cu căpeteniile bisericii

În cursul ministeriatului său, energicul ministru și-a propus să modifice legea cultelor din 1872. Era o lege veche, cu efecte nu prea bune, care-ar fi putut fi totuși corectate. Inițiativa lui Haret s-a lovit de opoziția înalților prelați, a opoziției conservatoare, a partizanilor slobozeniei bisericii în raport cu statul modern. În concluzie, reformele dorite de Haret nemulțumeau.

Pe cât de elogiat a fost Spiru Haret după moarte, pe atât a fost de criticat în timpul vieții. Om al școlii, preocupat în cel mai înalt grad de ridicarea învățământului, a fost combătut vehement pentru poziția sa față de biserică. Adversarii săi nu s-au sfiit să-l acuze de inițierea unui complot contra lui Partenie Clinceni, mitropolitul Moldovei. Ca să-și treacă reformele, Haret a clătinat scaunul lui Partenie atât de viguros, încât prelatul s-a spe