Oricât ar fi guvernul de îndatorat, criza nu ar fi atât de greu de traversat și nu ar avea loc atâtea lupte de stradă în Grecia dacă populația ar avea joburi care să le garanteze cât de cât un venit pentru ziua de mâine.

Pentru a 35-a oară consecutiv, adică de 3 ani încoace, rata șomajului a crescut la greci cu ritmuri care au depășit chiar un punct procentual de la lună la lună.

N-a scăzut nici măcar în luna iulie, când e lună de vară, iar turismul grecesc ar fi trebuit să mai ajute piața muncii. Astfel, conform ultimei statistici, rata șomajului a depășit pragul de 25%, ceea ce înseamnă că unul din patru greci apți de muncă este șomer.

Pentru bugetul de stat al grecilor, și așa secătuit de datorii, asta înseamnă trei aspecte grave:

1. nivel mare al ajutoarelor de șomaj pe care trebuie să le acorde

2. nivel foarte mic al taxelor percepute de stat pe muncă. Dacă nu sunt angajați, nu există impozit pe venit, plată la contribuții de șomaj și pensii și plată la contribuțiile de sănătate

3. nivel foarte mic al consumului, deci al TVA-ului: Dacă nu sunt angajați, consumul este mai mic. Un consum mai mic înseamnă încasări mai mici la buget, deci recesiune.