Valoarea unui titlu școlar, indiferent de modul cum îl intitulăm, diplomă, certificat etc., se stabilește in funcție de două referințe principale: 1) accesul la un nivel superior de formare ; 2) inserția în câmpul muncii.
Vorbim aici despre valoarea de schimb, adică proporția în care o anumită cantitate de marfă – în cazul nostru, cunoștințe, competențe, comportamente socioprofesionale, etc. dobândite în sistemul de învățământ – se schimbă cu o cantitate de marfă de alt fel – alte cunoștințe, competențe, comportamente socioprofesionale etc. care vor fi dobândite fie continuând studiile la un nivel superior, fie prin integrarea în câmpul muncii.
Valoarea internă a unei diplome se determină în cadrul unui sistem de învățământ și se exprimă în mod curent prin accesul la un nivel superior. Valoarea externă a aceleiași diplome se determină in raport cu inserția profesională. Pe piața muncii, o diplomă sau un certificat îndeplinește trei funcții principale: 1) clasifică posturile de lucru – pentru o anumită poziție profesională, trebuie să fi obținut minimum diploma sau certificatul X sau Y; 2) definește competențele și calificările necesare si care, prin obținerea diplomei, sunt astfel validate de autoritatea care acordă diploma respectivă; 3) determină nivelul pretențiilor salariale pe care le poate avea cel care vrea să se angajeze și se recomandă prin diploma obținută.
Diploma de bacalaureat profesional despre care se discută în aceste zile are o valoare internă zero, căci deținătorii acesteia nu o pot folosi, deocamdată, la un nivel superior. Dacă vor să-și continue studiile, trebuie să obțină bacalaureatul național.
In raport cu piața muncii, prin introducerea acestei diplome, statul își impune monopolul în materie de educație în același mod în care a procedat până în 1989, forțând o clasificare arbitrară a posturilor de lucru. De asemenea, n