Festivitatea şi-a pierdut din însemnătatea religioasă. Preoţii spun că de Hram trebuie să mergem la slujbă şi să dăm de pomană.
Concertele cu Loredana Groza, Andreea Bănică, Cătălin Josan, Nelly Ciobanu şi Adrian Ursu, discursurile oamenilor de stat, expoziţiile de grafică, artă plastică şi fotografii de epocă, întrecerile sportive, vinul din butoaie, frigăruile din centrul oraşului şi focul de artificii de la final vor fi principalele atracţii de duminică, la Hramul Chişinăului. Cu toate acestea, serbarea urbei din zilele noastre este mult diferită de conotaţiile originale.
„Cuvântul «hram» vine din slavonă şi înseamnă «locaş sfânt». Este vorba despre o lucrare de sfinţenie. Cu părere de rău, Chişinăul a pierdut această tradiţie frumoasă, cum am întâlnit în Cipru şi în Grecia, bunăoară. Acolo toată lumea se adună în centrul oraşului, în costume naţionale şi serbează conform tradiţiilor lor. N-am văzut niciun om beat la ei", spune Pavel Borşevschi, parohul Bisericii „Sf. Dumitru".
DE LA FAST COMUNIST, LA DATINĂ
Potrivit preotului, de Hramul Capitalei oamenii ar trebui să se adune la Sfânta Liturghie oficiată la Catedrala Mitropolitană şi apoi să participe la manifestările populare specifice acestei zile. „Ideea Hramului în Chişinău a fost bună la început. La prima sărbătoare, am venit toţi preoţii şi enoriaşii, cu steaguri, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, făceam slujbe, duceam de mâncare nevoiaşilor, iar oamenii veneau cu familiile în centrul oraşului cântau şi jucau la hore. Totul se petrecea în aer liber", îşi aminteşte protoiereul.
Iniţial, sărbătoarea cunoscută drept Ziua Oraşului avea loc în a doua duminică din luna octombrie, iar din 2000 a fost transformată în Hramul Chişinăului. Noua festivitate a fost stabilită de edilii de atunci împreună cu oficialii celor două mitropolii ortodoxe pentru data de 14 octombrie, care coincide cu
