Romanii nu l-au asteptat pe Sartre ca sa afle ca infernul sint ceilalti. Daca ar vedea francezul cum lebada curva si pisica moralizatoare isi dau una alteia aripa si labuta pentru a scormoni impreuna si a imprastia rahatul in toate zarile n-ar mai fi fost atit de sigur ca anticomunistii sint niste ciini.

Daca tot nu se pot ridica din noroiul cleios in care isi fac veacul seara de seara in fata camerelor de filmat, pseudojurnalistii si analistii degraba varsatori de cuvinte spurcate au gasit de cuviinta sa ii traga si pe altii acolo. Sa moara si capra vecinului, daca a noastra a putrezit deja, a devenit in acest zile echivalent cu a lua la injuraturi pe cineva care a avut curajul si talentul sa vada si frumosul vietii, inaltimile ei ametitoare.

Cum altfel s-ar putea interpeta ura cu care unul dintre cei mai mari scriitori romani e tavalit in namol doar pentru ca trebuie criticat singurul institut care a avut grija ca imaginea Romaniei sa insemne si altceva decit ciini vagabonzi, curve si aurolaci?

Ca e peste puterile lor a intelege arta scrisului, este limpede ca lumina zilei. Sa acuzi ICR prin Mircea Cartarescu, suna mai degraba a impulsul lui Goebbels care spunea ca atunci cind aude de cultura ii vine sa scoata pistolul.

Frustrare de individ care nu a avut, desi ar fi vrut, acces la lumea literelor. Pai sa nu ne miram, daca aceasta punere la stilpul infamiei va continua, sa vedem cum oamenii de bine ai mogulilor vor cere ca Orbitor sau Nostalgia sa fie arse in piata publica.

Ar fi bine ca Sorin Rosca Stanescu sa stie ca Suhrkamp sau Gallimard nu sint doua nume de cod ce primesc note informative de la turnatori mizerabili ci doua dintre cele mai mari edituri din lume. Edituri la care ajungi, asa cum a facut MC, doar datorita talentului.

Sint ziarist si mi-e rusine de starea in care a ajuns presa, sint insa si scriitor si sint cit se