- Editorial - nr. 199 / 12 Octombrie, 2012 La inceput de secol 21 si de mileniu trei, se mai implineste, pe meleagurile noastre mioritice, una din profetiile - amaraciune din "Doina” Poetului National – vizionarul Mihai Eminescu. Romanul se plange, tot mai des, din 1990 incoace, "Ca nu mai poate strabate/ De-atata strainatate//...// Si strainul te tot paste/ De nu te mai poti cunoaste.//...// Vai de biet roman, saracul:/ inapoi tot da ca racul,/ Nici ii merge, nici se-ndeamna,/ Nici ii este toamna toamna,/ Nici e vara vara lui./ Si-i strain in tara lui”. Intr-adevar, din 1990 incoace, nu-i nici primavara, nici vara, nici toamna lui, a apasatului roman, ci o vesnica iarna cu viscoliri amenintatoare la existenta fiintei lui. Si, pe zi ce trece, este tot mai strain in tara lui, neputincios in fata stapanilor Europei si ai lumii! Dovada o constituie derularile cu totul ingrijoratoare de pe scena romaneasca ale unei economii cu totul falimentare. Vinovati si raspunzatoare sunt toti politicienii nepriceputi si incapabili, toate guvernele prea departe de acel necesar simtamant si interes national care, din 1990 incoace, au pus in mana strainului hain, nemilos, interesat doar de un profit gras, tot ce s-a putut si chiar ce nu s-a putut, subrezind statutul economic al unui stat european. Rand pe rand, petrolul, gazul, cimentul, aluminiul, Romtelecom-ul, siderurgia, bogatii ale subsolului (aur, argint, metale pretioase – Rosia Montana), chiar pamantul inaintasilor, o bogatie nationala, toate au fost date, fara vreo tresarire sau mustrare de constiinta, strainului lacom, fie el francez, neamt, italian, ungur, spaniol, arab. Tot un drac! Deprinzand, el, cu tenacitate si elan, tehnicile de manipulare, strainul ne-a pus, incetul cu incetul, genunchiul pe gat, fara mila, fara pic de consideratie. Mai zilele trecute, mass-media romaneasca facea publica hotararea rusilor de a renunt