Premiul Nobel pentru Pace 2012 a fost acordat Uniunii Europene pentru şase decenii de acţiuni de reconciliere şi unificare. Premiul Nobel pentru pace este singurul premiu acordat de Norvegia, conform cerinţei lui Alfred Nobel şi reprezintă recunoaşterea meritelor celor care au "acţionat cel mai mult sau cel mai bine pentru fraternitatea dintre naţiuni, abolirea sau reducerea armatelor şi organizarea sau promovarea congreselor de pace".
"UE şi strămoşii săi contribuie de peste şase decenii la promovarea păcii, la reconciliere, democraţie şi drepturile omului în Europa", a declarat la Oslo preşedintele Comitetului Nobel, norvegianul Thorbjoern Jagland.
Începând cu declaraţia Schuman (1950) şi Tratatul de la Roma din 1957, care i-a oferit baza juridică, Uniunea Europeană se poate mândri că a patronat cea mai lungă perioadă fără război din istoria ţărilor care o alcătuiesc.
Proiectul european "a adus linişte unui continent obişnuit cu războaiele, ale căror orori au culminat în secolul al XX-lea cu două din cele mai aspre ideologii totalitare şi două din cele mai groaznice conflicte mondiale", a declarat Jean-Dominique Giuliani.
Uniunea Europeană a adus două regiuni despărţite de istorie, tradiţie şi dezvoltare sub acelaşi acoperiş, reuşind să creeze puntea între jumătatea de est şi cea de vest ale Europei, separate timp de o jumătate de secol de Cortina de Fier.
UE mai este campioană în ceea ce priveşte ajutorul umanitar şi susţinerea pentru dezvoltare, având un rol de frunte şi în lupta împotriva încălzirii climatice. Ea încearcă de asemenea să joace un rol de conciliere pe plan diplomatic, ca de exemplu în cadrul negocierilor privitoare la domeniul nuclear iranian.
Comitetul Premiului Nobel pentru Pace, format din cinci membri, a luat decizia în unanimitate.
Premiul Nobel pentru Pace, care
