Debutanţii noştri au chipul prezentului alienant şi homofob. După un liceu german, o diplomă universitară în studii europene şi un masterat în Germania, Flavius Ardelean s-a mutat definitiv în Anglia, îngroşând rândurile revoltaţ ilor cu atitudini dulciamă rui faţă de ţară.
În cartea sa de debut, Îmblânzitorul apelor, naratorul aminteşte cum eroul – bursier în străinătate – ajunge să mintă în privinţa apartenenţei sale etnice. Momentul reclamă o ruptură absolută, fără cale de întoarcere. Prezentă şi în destinul scriitoricesc. Totuşi, înainte de a se stabili la Oxford pentru a deveni un profesionist în managementul editurilor, fostul baterist al trupei The Others a publicat un roman atipic în vremea din urmă. Pentru că A. R. Deleanu – cum semnează ca scriitor Flavius Ardelean – aparţine unei familii de spirite înfrăţită cu poetica apocalipticului. Îi amintesc aici pe Anca Maria Mosora, Tatiana Dragomir, Cristian Robu-Corcan, Adrian Chivu, Ana Maria Sandu sau Iulia Sala, câţiva dintre promotorii unor melancolii structurale. La 27 de ani, A. R. Deleanu este un scriitor sigur pe mijloacele sale, inventiv în confruntarea cu stilul şi pătimaş în despărţirile culturale. Născut la Braşov, A. R. Deleanu a debutat publicistic la 20 de ani cu un poem, Când tac cerbii, şi cu proză scurtă – Babel – ambele apărute în revista „Familia” (numerele 4/2006, respectiv 7- 8/2006). A colaborat la „Tiuk!”, „Dilema Veche”, „Timpul”, „Suspans”, „Revista de suspans” şi „Egophobia”. Biografia artistică a celui care semnează acum A. R. Deleanu este la fel de spectaculoasă precum îi este imaginarul. Mai notez doar că, la nici douăzeci de ani, Flavius Ardelean era deja un publicist înfocat, tenor şi percuţionist în orchestra „Canzonetta” din Braşov şi făcea parte din trupa rock „Holtzkopf” („cap de lemn”), cu turnee la activ şi melodii înregistrate.
Îmblânzitorul apelor es
