Este vorba de curaj sau este vorba şi de altceva, de un dram de iresponsabilitate, să porneşti cu un autobuz încărcat cu patruzeci de oameni atât de diferiţi între ei, propunându-ţi să ajungi din Bucureşti tocmai în Asia Mică, la Efes? Probabil că da, este vorba şi de curaj şi de o fărâmă de iresponsabilitate, iar un ins cu scaun la cap s-ar feri de astfel de aventuri târzii.

Şi totuşi, noi, cei patruzeci, am străbătut drumul acesta, dus-întors. Am traversat Dunărea şi am rătăcit pe drumurile suspecte (unde un kilometru nu se dovedeşte totdeauna a fi egal cu un kilometru!) ale unei Bulgarii parcă depopulate, ca un decor cinematografic sărăcăcios şi părăsit, apoi am intrat pe la Edirne în Turcia (surprinzător de dinamică), ne-am strecurat pe fâşia de pământ dintre Marea Egee şi Marea Marmara (cu culorile lor care hipnotizează!) şi, în sfârşit, am trecut strâmtoarea Dardanele, cu ferry-boat-ul, pe acolo pe unde cândva Lordul Byron se pare că a trecut înot, iar de aici, a doua zi, prin Izmir, am rulat până la Kusadasi. Aş minţi dacă aş susţine că n-au fost şi momente de oboseală, de exasperare, când eu, unul, mi-am zis că altă dată n-am să mai repet această experienţă, fiindcă ar însemna să mă pedepsesc singur. Dar, ca sumă, m-am simţit răsplătit.

M-am bucurat să revăd Troia, Truva, cum spun localnicii din Canakkale, unde, mai nou, pe faleza inspirat reamenajată, există şi un imens şi postmodern Cal Troian. Troia, descoperită de Heinrich Schliemann, de fapt, Troia - palimpsestul, cu straturile suprapuse de succesive oraşe. Dintre ele, am revăzut şi Troia homerică, locul unde se desfăşoară povestea care ne bântuie tutelar imaginarul. Merită să ne amintim aici câteva replici ale lui Coleman Silk, personajul lui Philip Roth din Pata umană, cel care ţinea un curs de cercetare a literaturii greceşti: „Ştiţi cum a început literatura europeană? Cu un scandal…