Pe 28 iunie 1940 ultimatumul este acceptat. Unitatile sovietice ocupa Basarabia, nordul Bucovinei si Tinutul Herta. Sunt impiedicate evacuarile, refugiatii sunt atacati si agresati, constransi sa nu plece, iar ostasii romani, prinsi si batjocoriti, unii ucisi. La aceste excese au contribuit si evrei.
Documentele vremii le-au consemnat fara tagada violentele si injosirile comise. Unii au pactizat cu trupele sovietice, in timp ce altii s-au dedat la acte barbare.
Ar fi mai mult decat imprudent sa afirmam ca toti evreii din Basarabia si Bucovina ar fi fost vinovati.
De altfel, chiar in rapoarte se mentioneaza ca nu doar o parte a evreilor s-au dedat la acte violente, dar si ucraineni si bulgari. Pana si unii romani si-au dovedit nestatorniciile loialitatii lor.
Evreii si crimele antiromanesti: O controversa nerezolvata (III)
Evreii si crimele antiromanesti: O controversa nerezolvata (II)
Evreii si crimele antiromanesti: O controversa nerezolvata (I)
Privind intamplarile cu ochi critici
In afara de acest lucru, unele marturii par intr-adevar viciate, cum ar fi una rememorata in raportul din 7 iulie 1940:
"La Chisinau 400-500 evrei comunisti constituiti in banda, inarmati unii cu pusti si revolvere, iar altii cu pietre si bastoane, au cerut directorului Ionet, medicul spitalului de copii, ca imediat cladirea acestuia sa le fie predata.
La incercarea medicului de a calma spiritele, l-au impuscat, dupa care au navalit in spitalul devastandu-l complet, iar pe copiii aflati internati omorandu-i si aruncandu-i afara pe geamuri."
Se observa o asemanare destul de suspecta cu mitul omorului ritual, atat de intalnit in Evul Mediu, al copiilor crestini de catre evrei pentru sangele lor.
Usurinta unei iluzii
Totusi vocile erau unanime
