- A studiat economia, ca mai apoi să o cotească brusc spre jurnalism. A lucrat la "Dilema Veche”, "Time Out” şi revista "Elle”. "Deadline”, primul ei roman, a fost considerat de critică unul dintre cele mai bune debuturi ale anului 2010 -
Pe malul Dunării, la Brăila...
- Textele pe care le-ai semnat în revista noastră la "Asul de inimă” au stârnit curiozitatea cititorilor. Cine eşti şi de unde vii, dragă Adina?
- Vin dintr-o copilărie pe care-o simt foarte apropiată şi de care nu m-am desprins total, în ciuda faptului că am eu însămi doi copii (sau poate tocmai de aia...). S-a petrecut între Brăila, unde m-am născut, şi Bucureşti, unde stăteau ai mei; între o casă ca-n poveşti, cu o grădină fermecată şi oameni minunaţi, şi un bloc socialist, din care ieşeam dimineţile ca să merg la o grădiniţă cu tovarăşe nesuferite care te obligau să dormi după-amiaza. Dar pe atunci aveam puteri magice, cu care reuşeam să fentez orele alea de somn şi să pătrund, în schimb, în nişte locuri secrete, pe care nu le ştiam decât eu. Cât despre oraşul de pe malul Dunării, unde am continuat să-mi petrec vacanţele şi după ce am mai crescut, amintirile au rămas atât de puternice, încât s-au strecurat, fără să fi făcut parte din vreun plan, şi în cartea mea. Acum, în viaţa de om mare, locuiesc la bloc, merg la supermarket, îmi duc fetiţa la şcoală şi băieţelul în parc, scriu articole şi, printre toate astea, mă încăpăţânez să mă joc cu şi de-a literatura, sperând că într-o bună zi o să pot răspunde la o astfel de întrebare cu un text pe care-l întâlnesc deseori pe coperta vreunei cărţi. Textul spune că autorul cu pricina "s-a dedicat definitiv scrisului”. Încă n-am reuşit să-mi dau seama cum se face asta şi nici dacă e bine...
- În 2010 ai lansat "Deadline”, un roman care se află deja la a doua ediţie. Le poţi spune cititorilor noştri ceva des
