La 62 de ani după declaraţia lui Robert Schuman, recompensa se lasă aşteptată. O mare absenţă a lungii liste de laureaţi ai premiului Nobel pentru pace a fost până astăzi UE.
Corespondenta RFI la Bruxelles, Mihaela Gherghişan
Ani de-a rândul ocolită de această prestigioasă recunoaştere a eforturilor sale, UE a întreţinut totuşi pacea pe continentul european timp de mai bine de 60 de ani. Niciodată, înainte de 1950, Europa nu a cunoscut o perioadă de pace şi de stabilitate atât de lungă.
Astăzi, însă, chiar şi acest proiect al UE, plecat din dorinţa Franţei de a controla capacitatea de înarmare germană începe să se clatine sub ameninţarea unui alt război: cel declarat de pieţele financiare economiilor.
Academia de la Stockholm a acordat vineri premiul Nobel pentru pace Uniunii Europene, pentru a o încuraja să rămână, aşa cum îi vrea şi numele, unită şi împreună, cele 27, 28 sau mai multe state membre, să traverseze orice adversitate şi mai ales actuala criză.
O Europă Unită?
Iată, întrebarea se pune, iar răspunsul, în mod neaşteptat, este "da". E adevărat că atunci când banii încep să lipsească şi când economiile sunt fragilizate, când şomajul urcă şi europeanul vestic obişnuit cu risipa trebuie să strângă centura, egoismele naţionale îşi fac apariţia. Este un fenomen uman natural, dar îngrijorător.
Dezbaterea despre bugetul viitor al UE a arătat imediat deficient de solidaritate: finanţarea marilor politici se reduce, solidaritatea între estici şi vestici se clatină, continuarea susţinerii celor slabi pare să dispară din limbajul statelor mari.
În est, se simte un gust amar. Asta vă era solidaritatea?, întreabă românii, cehii şi polonezii… Temerile nu sunt însă mereu fondate. UE s-a extins totuşi cu zece state estice, atunci când nimeni nu credea c-o va face. Un succes sau nu, această extindere a permis
