Vor spune unii că i-am bătut pe turci la ei acasă pentru că i-am prins într-o zi proastă. Pe picior greșit. N-am să-i contrazic, remarca e corectă, băieții lui Avci n-au arătat, să mă ierte Allah!, nimic special, nimic deosebit. Exceptînd iureșul din final, n-am văzut nici măcar acea risipă de energie cu care s-au scos altădată.
Aceste observații nu scad însă din meritele “tricolorilor” și, punctual, ale selecționerului. Știți bine că mulți s-au îndoit de Pițurcă, i-au contestat alegerile și, în general, i-au căutat noduri în papură. Vineri seara însă, lui Pițurcă i-a ieșit totul, merită felicitări!
A alcătuit echipa inspirat și a așezat-o inteligent. Așa a reușit să absoarbă de regulă fără panică presiunea exercitată de “ieniceri”, uneori sufocantă, ba și să le taie acestora accesul spre careul lui Tătărușanu. Între altele, le-a închis gura și celor care au strîmbat din nas la titularizarea lui Grozav, într-adevăr, mai puțin convingător în campionat. Pițurcă a îndrăznit ținîndu-l rezervă pe Mutu și a tras o carte cîștigătoare începînd cu Grozav, ploieșteanul marcînd unicul gol al întîlnirii.
Cîrcotașii vor mai spune ceva, că “naționala” a stat la cutie prea mult, că s-a mulțumit să înscrie un gol cu largul concurs al portarului advers, după care să se strîngă în propria jumătate ca un arici și să tragă cu dinții de avantaj. Nici pe aceștia n-am să-i contrazic. Am să le reamintesc însă că, introdus tîrziu, Cociș a ratat cea mai mare ocazie a partidei și că, impresie de ansamblu, “tricolorii” nu și-au pierdut capul nici un moment.
De acord că rezultatul a depășit prestația, care putea fi și mai bună. Dar rezultatul e cel care contează, e cel care rămîne și grație lui șansele României de calificare au crescut considerabil. Despre asta însă vom mai vorbi.
Vor spune unii că i-am bătut pe turci la ei acasă pentru că i-am prins într-o zi proas
