Guvernul Ponta îşi lasă, în continuare, aşteptate, deciziile.

Adus la putere de valul legitim al ne­mulţumirii populare, provocat de maniera în care guvernările PDL-iste au administrat criza economică, el trebuia să iniţieze, dacă nu să îndeplinească, un program de redresare economică ferm şi coerent. "Reîntregirea” salariilor şi pensiilor trebuia să fie, din această perspectivă, doar un element al acestui program, urmând ca - în cola­borare cu instituţiile financiare internaţionale (FMI, BCE) - să se găsească soluţii pentru celelalte probleme eco­no­mi­ce ale ţării. Premise pentru redresare, sau măcar pentru li­mi­tarea clară a efectelor crizei financiare mondiale în Ro­mânia existau. Hulitul guvern Boc (şi cel condus pentru pu­ţin timp de MRU) luase - totuşi - măsurile necesare pen­tru a preveni un şoc asemănător celui traversat de Gre­cia şi, mai nou, de Spania, Portugalia ori Italia. Conducătorii PDL au ales deliberat excluderea oricăror promisiuni popu­liste, deşi au intuit riscurile electorale generate de decizie. "Defectul de comunicare”, speculat abil de aparatul media­tic USL-ist, şi acţiunea independentă a Justiţiei împotriva corupţiei (evidentă în principal în cazul Puterii) au desta­bilizat PDL-ul, oportuniştii şi corupţii părăsindu-l masiv pentru a se salva în barca prezumtivei câştigătoare a ale­ge­rilor din decembrie, alianţa socialist-liberală, USL. Majo­ritatea formată astfel (ilegitimă pentru că nu a fost rezultatul trecutei sesiuni electorale) a permis instalarea unui nou executiv, condus de liderul PSD, Victor Ponta.

"Cel mai cinstit dintre guverne”, după cum îl carac­terizează însuşi d-l Ponta, avea aşadar şansa să relanseze economia, asigurând USL un marş triumfal spre câştigarea alegerilor decembriste şi, în consecinţă, spre dobândirea unei legitimităţi incontestabile. Premisele, cum am mai spus, existau. Măsurile dure ale guve