După începerea lucrărilor la calea ferată dintre Cernavodă şi Constanţa, precum şi la Portul Constanţa, vechiul oraş de la malul mării îşi dublează populaţia. În anii 1860, populaţia ajunsese la 3 - 4.000 de locuitori. Apar ateliere, magazii de mărfuri, prăvălii şi chiar hoteluri. Însă, populaţia creştină simţea lipsa unui locaş de cult care să-i servească nevoilor spirituale. Credincioşii se rugau într-un grajd, spune legenda.

Atunci, povesteşte dr. Constantin Cheramidoglu, a venit la Constanţa arhimandritul Fillipos Tzoulatis de la Constantinopol, care a depus mari eforturi pentru împlinirea dorinţelor grecilor din Constanţa de a avea o biserică, o şcoală şi un spital.

Judecată în instanţă

Grecii au găsit o locuinţă pe care urmau s-o transforme în lăcaş de cult, unde să se poată ruga. Problema construirii unei biserici ortodoxe s-a disputat inclusiv în instanţă. Cel mai mult au avut de luptat cu autorităţile musulmane, care nu admiteau un alt loc de închinăciune în afară de moschee. În cele din urmă, li s-a permis creştinilor să poată ridica o construcţie provizorie, din lemn.

Citeşte şi Povestea preotului Ilarie Teodorescu, care a pus piatra de temelie a Palatului Arhiepiscopal

Aşa că în 1862 s-a construit biserica din lemn, vizavi de actuala biserică grecească. La construcţia lăcaşului de cult din lemn a contribuit deosebit de mult Arhimandritul Fillipos Tzoulatis din Kefalonia ajutat şi de Baker, directorul Societăţii Engleze a Căilor Ferate. Prima liturghie s-a oficiat în vinerea mare în anul 1862. Anul acesta se împlinesc 150 de ani de la construcţia ei.

Cu sprijinul bisericii anglicane

„Interesant este că eforturile acestui prelat de a obţine autorizaţiile necesare din partea stăpânirii otomane, dar şi fondurile materiale, au găsit un sprijin la biserica anglicană. Dacă renaşterea oraşului se datora unei c