Apariţia volumului colectiv editat de István Horváth şi Lucian Nastasă trebuie salutată din start, întrucît mută dezbaterea privind etnonimul „corect“ („rom“ sau „ţigan“) şi privind proiectul identitar rom dinspre părerologia cea de toate zilele, specifică societăţii autohtone şi nu numai, înspre mediul academic.Rom sau ţigan are meritul de a pune laolaltă păreri avizate venind dinspre nişte cîmpuri diferite (istorici, antropologi, sociologi, activişti romi), subli­niind astfel faptul că problematica în cauză este relevantă atît din punct de vedere academic, cît şi din perspectivă politică.

În volum sînt reunite 12 contribuţii. Petre Matei trasează şi deconstruieşte variile uzuri ale celor două etnonime, în timp ce Martin Olivera abordează succint reprezentările de­spre „ţigani“ din societatea românească din perspectiva teoriei intimităţii culturale a lui Michael Herzfeld. Lucian Nastasă se apleacă asupra chestiunii etnonimice în secolul al XIX-lea. Marian Zăloagă face o excelentă trecere în revistă a cercetărilor recente despre romi în special din spaţiul germanofon (dar nu numai!), subliniind întrepătrunderile şi dialogurile dintre mediul academic şi cel al activiştilor şi problemele de natură conceptuală şi metodologică ridicate de aceste cercetări. Florin Manole propune o concisă analiză a semnificaţiilor sociale ale termenului „ţigan“. Perspectiva juridică asupra denominării este oferită de Dezideriu Gergely, în timp ce atît István Horváth, cît şi Iulius Rostaş se apleacă, din unghiuri diferite, asupra politicii identitare rome şi a proiectului implicat de aceasta. Marcel Courthiade propune un text angajat legat de recunoaşterea limbii rromani (sic!), în timp ce Gelu Dumi­nică face o trecere prin dicţionarele româneşti, căutînd uzurile termenilor „rom“ şi „ţigan“ şi modificările ori persistenţa în timp ale definiţiilor acestora. Î