Mi-ar plăcea să poți găsi în Capitală mai multe restaurante cu specific, unde să poți trăi o experiență gastronomică autentică. Bucătăria iberică are o savoare aparte și sunt convins că nu este deloc străină românilor. Cu toate acestea, poți să numeri pe degetele de la o mână localurile cu meniu spaniol get-beget
Unul dintre ele este Alioli. Numele restaurantului vine de la un sos alb pe bază de smântână, usturoi și ulei, care îți amintește orecum de mujdeiul autohton. Localul se află la intersecția străzilor Știrbei și Popa Tatu, chiar în locul fostului „Papi“. L-a deschis - în urmă cu doi ani, dacă nu mă înșel - o familie de români care a trăit și a muncit niște ani buni în Spania. Are o singură sală, la parter, luminoasă, amenajată destul de rustic, cu un mobilier banal, însă plăcută datorită culorilor vesele, de vacanță. Poate ați trecut de mai multe ori pe lângă el fără să-l luați în seamă. De afară, locul nu te prea îmbie și nici strada nu pare să aibă un vad prea bun.
La Alioli am mâncat întotdeauna bine și am încercat tot felul de preparate din meniul lor care, trebuie să spun, nu este deloc mic. Am fost ușor intimidat când am ținut prima oară în mână lista de mâncăruri, pentru că nu știam unde să mă uit mai întâi. M-a scos din impas ospătarul, foarte binevoitor, care m-a ghidat încetul cu încetul prin ea și mi-a făcut recomandări foarte bune. Urma să aflu mai târziu că era, de fapt, unul dintre patroni.
Porțiile sunt destul de generoase, iar prețurile, medii înspre mari. Însă gazdele te răsfață la tot pasul cu mici gustări din partea casei, care îți alungă gândurile negre când vine nota. Am observat că masa începe întotdeauna cu alioli, pâine proaspătă și măsline și se termină cu un digestiv foarte gustos, Mistela, făcut din vin și ierburi aromatice. Și, din când în când, poți primi din partea casei și un desert-surpriză.
Nada
