Mihail Constantin, vicepreşedinte ANAF, spune că lipsa de lichidităţi şi restrângerea finanţării bancare silesc companiile să amâne plăţile impozitelor folosind ca principal creditor Fiscul

Aurel Şaramet, preşedintele Fondului de Garantare a Creditelor pentru IMM, afirmă că sistemul bancar trebuie să îşi reconsidere poziţia şi să reia creditarea luând act de realităţile mediului de afaceri local

În contextul crizei financiare, firmele româneşti utilizează tot mai mult "creditul fiscal", în condiţiile în care amânarea plăţilor impozitelor şi taxelor rămâne singura variantă de finanţare exterioară, a declarat ieri Mihail Constantin, vicepreşedinte al ANAF, în cadrul unei conferinţe organizate la BNR. Lipsa de lichidităţi este acută şi aminteşte de situaţia anilor 1997-1998, iar creditul bancar restricţionat agravează deficitul de finanţare al societăţilor comerciale. Acestea accesează un credit neaprobat de la statul român, amânând plăţile pe care trebuie să le realizeze către Fisc. În mod normal, această variantă este mult mai costisitoare întrucât, în vreme ce dobânzile sunt deductibile, creditul fiscal nu oferă un astfel de avantaj. În opinia lui Constantin, acest lucru demonstrează că firmele au constrângeri foarte mari, iar singura lor variantă este apelul la finanţarea indirectă prin întârzierea achitării datoriilor faţă de buget.

Filosofia actuală a Fiscului însă este aceea de a nu accepta utilizarea acestui procedeu de către societăţile comerciale. Rapiditatea cu care vin somaţiile şi popririle pe conturi fac tot mai dificilă folosirea "creditului fiscal". Practic acum firmele au doar două variante: fie recurg la înlesnirile de plată, dar respectă graficele de rambursare convenite cu Fiscul, fie sunt lichidate şi intră în executare silită, a mai spus vicepreşedintele ANAF. Este adevărat că, în aceste condiţii, tot mai multe companii se