Două întrebări și incertitudini mai vechi rămîn mereu de actualitate: Israelul va ataca Iranul? Azerbaidja­nul va ataca Armenia? Răspunsul nostru, după cîteva clipe de chibzuință, este nu. Nu acum. Israelul nu-și poate permite să-și pună în cap toată lumea musulmană bombardînd instalațiile nucleare militare iraniene. Mai ales că Statele Unite sînt în plin proces electoral și Casa Albă nu agreează o astfel de soluție. Azerbaidjanul, oricît de tare s-a înarmat în ultimii ani în urma redevențelor obținute din exportul masiv de hidrocarburi, nu poate ataca o țară unde există două baze militare, unde sînt staționați 5.000 de soldați ruși, aviația armenilor fiind dotată cu avioane supersonice Suchoi și rachete sol-aer de ultimă generație. Pe de altă parte, nici situația internațională nu permite luarea unor decizii militare. Criza economică şi financiară, ce-i afectează în mare măsură pe toți eventualii beligeranți, produce efecte. Tabloul este atît de complicat, încît e greu de presupus că forțarea unor conflicte mai vechi poate fi rezolvată manu militari. La aceste două focare de potențial conflict s-a mai adăugat unul. De ultimă oră: situația dezastruoasă din Siria, devastată de un război violent între opoziția care vrea să-l dea jos pe președintele Bashar al-Assad și for­țele guvernamentale rămase fidele liderului de la Damasc. Pe acest fundal belicos, incidentele de la granița turco-siriană au crescut numeric, dar și ca intensitate. O putere regională precum Turcia – membră NATO, pe deasupra – nu poate rămîne indiferentă la conflictul civil – dar cu efecte devastatoare – din Siria. Permeabilitatea frontierelor Siriei poate conduce la escaladarea violențelor dintre părțile în conflict. Nu este vorba doar de alawiții aflați la putere în Siria, ci de mult mai vechile rivalități dintre șiiți și suniți. Numărul de victime după un an și jumătate de conflict armat în