Sute de copii din Moldova sunt izolaţi în instituții speciale și își petrec copilăria departe de casă doar pentru că cineva din familia lor este bolnav de tuberculoză, iar statul nu găsește o altă cale decât să-i separe de semenii lor.
Deşi nu sunt contagioşi şi nici bolnavi, copiii sunt scoşi din familii şi ţinuţi luni în şir în şcoli speciale, în timp ce adulţii bolnavi rămân acasă şi refuză să se trateze. Astfel, când revin, copiii sunt expuşi aceluiaşi risc de a se infecta, iar izolarea prin care au trecut se dovedeşte a fi de două ori inutilă.
SPĂLATUL PE MÂINI ŞI BAIA, UN LUX
Una dintre instituţiile în care ajung copiii care au rude bolnave de TBC este Centrul Ftizipneumologic de Reabilitare din Corneşti, raionul Ungheni. Instituţia în care de mai mulţi ani nu există apă curgătoare şi lipsesc condiţiile elementare de igienă aminteşte puternic de perioada postbelică. Doar terenul de joacă cu câteva fiare vechi înfipte în pământ dă de înţeles că aici este totuşi o instituţie pentru copii. În interior priveliştea e şi mai dezolantă - coridoare interminabile, dormitoare în care singurul mobilier sunt paturile, o baie ca vai de ea deschisă o dată pe săptămână şi un veceu de unde vine un miros greu. În astfel de condiţii ajung să trăiască în fiecare an cel puţin 200 de copii din toată ţara pe care statul încearcă să-i protejeze de tuberculoză.
Ministerul Sănătăţii, autoritatea care patronează şcoala, pretinde că centrul din Corneşti este o instituţie de tip sanatorial, unde copiii sunt ajutaţi să-şi fortifice organismul ca să evite riscul contaminării cu tuberculoză. În realitate însă spălatul pe mâini e un lux pentru cei de aici, iar săpunul, hârtia igienică şi pasta de dinţi sunt folosite mai rar decât ar trebui. Administraţia dă vina pe lipsa apei curgătoare atunci când vorbeşte despre igiena precară.
IZOLAŢI, DAR NEPROTEJAŢI
Cân