Stirea ca premiul Nobel pentru pace a fost acordat Uniunii Europene imi pare ca bate chiar si literatura postmoderna a lui Sima sau cultura caloriferului a lui Marga de la ICR. Daca Sima induce asteaptarea ca ar urma sa scrie un „Fight Bursa”, pe urmele lui Palahniuk, iar Marga naste siguranta ca urmeaza sa promoveze desenele rupestre din pestera Coliboaia, din Muntii Bihorului, vechi de peste 35.000 de ani, ei bine, comitetul Nobel depaseste tot ce v-ati fi imaginat.
Ratiunea comitetului pentru acordare premiului Uniunii Europene? “UE si stramosii sai contribuie de peste sase decenii la promovarea pacii, la reconciliere, la democratie si la drepturile omului in Europa“.
In curand nu va mai mira pe nimeni ca Nobelul pentru literatura va fi incasat de baietii strazii din marile metropole, pentru mesajele profund umane din pictogramele de graffiti. Sa ne bucuram pentru falimentul astora de nu se mai satura? Problema e ca daca nimeni nu-i va pune capat, ne va inghiti pe toti intr-un final. Dar, pe langa ele, cum mai par a fi migratia politica din pre-si-post-campanie, listele electorale si rasturnarea rezultatului alegerilor (mai mult sau mai putin previzibil)? Da, palesc.
Desi aruncate in derizoriu de forma in care au fost exprimate, ele sunt subiectele care ne definesc si ne modifica prezentul si viitorul. Pitorescul din Nobelul pentru pace explica mai bine neobisnuitul Nobel pentru literatura, asa cum epistolele (deocamdata doar doua) lui Cristian Sima dau o imagine asupra falimentului economic total care ne pandeste pe toti la colt de strada (Cine a urmarit aseara dezbaterea dintre Biden si Paul Ryan va fi de acord, sper, ca spectrul falimentului bantuie in mod egal si cele mai puternice guverne si tari, indiferent de geografie, trecut sau resurse. Iar spaimele pe care le provoaca ar trebui sa ne dea si noua fiori.)
Ministri care isi incredi
