Deşi îl are drept producător executiv pe rebelul „dogmatic“ Lars von Trier, O afacere regală este, ca film de epocă, cuminte şi cu minte realizat, iar singurele tentative de a moderniza naraţiunea clasică (inspirată de evenimente istorice reale care, deşi în Danemarca au fost abordate în vreo 15 cărţi, nu au mai fost transpuse pe ecran pînă acum) sînt sporadice, la nivelul unghiurilor de filmare şi al manierei de interpretare. Nikolaj Arcel semnează o producţie solidă şi meşteşugită, cu mari şanse în cursa pentru Oscarul rezervat filmelor vorbite în alte limbi decît engleza. În 1766, cînd majoritatea ţărilor europene fuseseră deja cucerite de ideile iluministe, Danemarca, unde la putere se află de fapt aristocraţia şi Biserica, se opune hotărît Epocii Raţiunii. Regele Christian al VII-lea, labil psihic şi incapabil de a conduce, se căsătoreşte cu tînăra sa verişoară, Caroline Matilda de Wales, care îşi părăseşte pentru prima dată – şi definitiv – Anglia natală. Iluziile inocentei regine de dinaintea acestui mariaj aranjat între rubedenii monarhice sînt rapid spulberate de comportamentul – cînd depravat, cînd schizofrenic – al lui Christian. După ce rămîne însărcinată, Caroline refuză să-l mai primească pe rege în dormitorul ei, iar Christian se răzbună plecînd într-un lung tur european, de unde revine însoţit de noul său medic personal, germanul Johann Friedrich Struensee. La început ostilă faţă de intrus, care îi cîştigase încrederea monarhului (şi) încurajîndu-i excesele, neglijata Caroline descoperă treptat că Johann nu doar împărtăşeşte, ca şi ea, concepţiile unor gînditori precum Locke sau Rousseau, ci scrie şi răspîndeşte, sub aparenta protecţie a anonimatului, propriile tratate subversive. Atracţia intelectuală dintre cei doi este dublată curînd de atracţia erotică, aşa că între ei se naşte o relaţie amoroasă toridă şi, evident, foarte primejdioasă pentr