Mihai Horga. Trimiteţi un „pamflet” intitulat „Râmele”, şi care este de fapt versificarea unui banc binecunoscut cu morala: cine te scoate din… nu-ţi face neapărat un bine. Versurile sună cam aşa: Bine spălate sunt de ploaie/Râmeledomni şi domnişoare/ Spre promenadă se înşiră/La dragoste,cu toateaspiră/ În vogă este râma-şnur/Trup tras ca prin inel, vă jur!/ Păşesc atent, cu-a mele ghete/Să nu strivesc aste spaghete/Că toate au dreptul la viaţă/Cum U.E. astăzi ne învaţă/ ,,Iubiţi şi râma vagaboandă’’/(Asta ar fi ultima poantă...). Sper că este cu adevărat ultima poantă şi că veţi deveni serios, renunţînd să mai pierdeţi timpul dvs. şi al altora (al meu de pildă) cu aceste glume nesărate şi răsuflate.

Mihai Merticaru. Numele dvs. îmi pare cunoscut. Poate l-am întîlnit în presa literară sau chiar pe coperta unui volum. Totuşi nu am înţeles cine trimite poemele (adresa e-mail e a altcuiva) şi pot bănui o farsă. Oricum, dincolo de asta, ceea ce am primit nu m-a încîntat pentru că textul e redus la un şir de metafore fără legătură între ele, destul de banale şi „poetice” cu intenţie, fără tensiune şi un sens global: prin ceaţa amurgului/ car cu fulgere pe drum pavat cu stele/ corăbiile cerului printre nori întunecaţi// alaiuri barbare/ cuiburi de uragane/ părul meduzei // frunzişul gândurilor/ frigul şi spaima pustiului/ feţe crispate ploi negre. (miraje).

Sebastian Volah. Cum veţi vedea mai jos, mă ţin de cuvînt publicînd un poem al dvs. Vă rog ca la rîndul dvs. să urmaţi recomandarea mea de a mai trimite şi de a mă convinge că textul acesta nu e o reuşită accidentală.

unde Petra

1.

Nu mai ştiu ce-ţi povesteam

dar contează decorul,

când fericirea se ţese în piept

şi nu-mi mai dă

pace, atunci mă trezesc

la viaţă. Nu că

ar fi

rare momentele astea, da