Nu poţi să nu observi câteva dintre ansamblurile orchestrale importante, cele susţinute de marile radiodifuziuni europene, B.B.C. – Londra, Orchestra Sinfonica Nazionale della RAI, Orchestre Philarmonique de Radio France, ansambluri cărora li s-au alăturat, în calitate de gazde, ansamblurile noastre, O.N.R. şi Orchestra de Cameră Radio Bucureşti, au evoluat în ultima săptămână a lunii septembrie pe scenele Festivalului RadiRo.

Sunt multe de spus, sunt multe de învăţat. Dacă cei în cauză, mă refer la factorii de decizie, la membrii ansamblurilor noastre, ar dori să înveţe.

Cel mai organizat, mai funcţional organism simfonic s-a dovedit a fi B.B.C. Symphony Orchestra. Care este motivaţia? Fiecare muzician al ansamblului întruchipează conştiinţa vie privind apartenenţa sa la partida instrumentală din care face parte, faţă de marele organism simfonic. Corelarea sonoră este atât de limpede încât ai impresia că te afli într-un veritabil laborator. În plus, au fost extrem de curtenitori cu publicul bucureştean; pe parcursul celor două concerte conduse de cunoscutul dirijor finlandez Jukka-Pekka Saraste, au oferit ambele rapsodii enesciene, versiuni apropiate, în primul rând, literei partiturii acestor celebre pagini simfonice. Susţinerea celor două mari creaţii simfonice, Simfonia în do major de Schubert şi Simfonia a 4-a în do minor de Dmitri Şostakovici, a etalat o dată în plus valorile de excepţie ale colectivului orchestral, măiestria dirijorului şi mai puţin natura spirituală a muzicii. Nu pot să nu observ, tocmai pe această direcţie impresionantă s-a dovedit a fi performanţa dirijorului Ion Marin în compania Orchestrei Filarmonice a Radiodifuziunii Franceze, un tandem de uimitoare funcţionalitate artistică. De această dată, cea de a 6-a Simfonie în si minor de Şostakovici ni s-a dezvăluit a fi mai mult decât un mare opus simfonic; ne-a fost revelată