Don DeLillo, romancier, eseist şi dramaturg american, s-a născut în 1936, în New York. Dintre romanele sale fac parteWhite Noise (1985), Libra (1988), Underworld (1997),alături de Cosmopolis (2003) şi Falling Man (2007). De-a lungul carierei, i s-au decernat numeroase premii de prestigiu, printre care Premiul Academiei Americane de Arte şi Litere, National Book Award, PEN/Faulkner Award şi PEN/Saul Bellow Prize, în 2010.
Punctul Omega (2010), cel mai recent roman publicat de Don DeLillo, „profetul american al secolului XXI“ (The New York Times), caută în mintea şi sufletul unui intelectual, recrutat de serviciile secrete să ajute la conceptualizarea războiului, argumentele din spatele atâtor morţi ignorate de propaganda şi strategiile militare. Protagonistul, Richard Elster, pensionar de-acum, s-a retras undeva în deşert, în căutarea spaţiului şi a timpului geologic, însoţit de fiica sa şi de un tânăr regizor de film, care îşi doreşte să facă un documentar cu bătrânul profesor. Cei trei ajung să trăiască într-o intimitate ciudată, plină de momente de tandreţe, aproape ca într-o familie. Însă un eveniment înfiorător pune capăt traiului lor detaşat de lume, lăsând misterul să bântuie peisajul deşertului şi al minţii.
Un bărbat stătea sprijinit de peretele nordic, abia vizibil. Oamenii intrau câte doi sau trei, stăteau în întuneric şi se uitau la ecran, apoi plecau. Uneori abia de treceau de pragul uşii, grupuri mai mari hoinărind, turişti năuciţi, se uitau şi îşi mutau greutatea de pe un picior pe altul, apoi plecau.
În galerie nu erau scaune. Ecranul nu se sprijinea de nimic, era cam de trei pe patru metri, neînălţat, amplasat în mijlocul încăperii. Era un ecran translucid, iar unii oameni, puţini, rămâneau atât cât să se ducă şi de partea cealaltă. Mai stăteau o clipă şi apoi plecau.
Galeria era răcoroasă şi luminată numai de pâlpâirile
