Miezul filosofic al volumului nu stă

în decrierea şarlataniilor ca atare, ci în

discutarea principiilor care separă gîndirea

alopată de cea homeopată.

Cînd un medic se hotărăşte să divulge şarlatania colegilor de breaslă, n-o face din intenţii filantropice şi nici din dorinţa de a sluji progresului în disciplina lui Esculap. O face mai curînd dintr-un calcul de ordin cinic: ştiind că situaţia nu se poate îmbunătăţi, ar fi păcat să nu tragă un mic profit de pe urma unei degradări pe care oricum nu o poate împiedica.

Profitul stă în notorietatea celui care, lăsînd impresia că înoată împotriva curentului, nu face de fapt decît să-i oglindească sensul, căci Ben Goldacre este el însuşi o verigă din angrenajul a cărui natură malefică nu pridideşte a o deconspira. Absolvent de medicină la Oxford şi medic la National Health Service din Marea Britanie, Ben Goldacre s-a remarcat ca titular al unei rubrici de succes din cotidianul „The Guardian“, al cărui titlu – Bad science (ştiinţa rea) –, l-a împrumutat chiar volumului de faţă. Rubrica avea drept temă tocmai rătăcirile vocaţiei medicale în lumea de azi, şi încurajat de ecourile primite, Goldacre şi-a strîns articolele într-o carte, rezultatul fiind o panoplie a culpelor de care se fac vinovaţi doctorii. Avînd stofa unui supraveghetor încrîncenat, Goldacre a fost tîrît în destule procese de către medicii incriminaţi în paginile lui, adică în tot atîtea litigii de pe urma cărora, chiar dacă nu a fost inculpat în plata unor despăgubiri morale, s-a ales cu mult timp pierdut şi cu şi mai mulţi nervi stîlciţi. De aceea ar fi naiv să credem că motivaţia cruciadei sale antimedicale ar sta în slujirea caduceului cu virtuţi terapeutice. Omul loveşte spre a fi la rîndul lui lovit, principalul său merit fiind că, avînd cultură de specialitate, nu se pronunţă după ureche asupra şmecheriilor la