A mai dispărut, „fără urmă”, un anume Sima, broker, patron de afaceri şi bani, fondator al unei agenţii de ştiri băsiste care descoperea zilnic cât de măreţşi neasemuit e farsorul din Deal. De câteva luni s-a dizolvat în lumea largă, dacă n-o fi cumva turnat în beton pe aici, pe undeva, dar la noi betonul e subţire şi-l spală iute ploaia, dispecerul de la triajele financiare ale lui Blejnar. Pe la el treceau vagoanele cu milioane şi miliarde tractate din vămi, porturi, rafinării şi dirijate spre înaltele terminale politice. Oricum, şi el, Marta mi se pare că-l cheamă, a dispărut fără urmă. Fără urmă au dispărut diverşi manglitori, combinatori, profitori care au făcut averi uriaşe pe care le-au adăpostit în case exotice, pe ţărmuri îndepărtate, în insule deranjate doar de ţipătul papagalilor sau în marile aglomeraţii urbane ale lumii unde, schimbându-ţi numele şi aplicându-ţi mustaţă, nu mai eşti recunoscut nici de nevastă. Amanta, da, te recunoaşte, fiindcă a plecat cu tine şi a participat la travesti. Unii au dispărut fără urmă rămânând aici, printre noi, după ce au consolidat munţi de avere personală. La ce bun să te mai arăţi vulgului, tu care ieri umpleai televizoarele de spuma salivară a avânturilor tale patriotice?

Toate aceste dispariţii „fără urmă” (ce uşor îi găsea Băsescu pe unii, chiar şi „în gaură de şarpe” când găsirea îl servea!), toate aceste dizolvări în neant ne văduvesc de nişte bani dar ne aduc avantajul de a scăpa de nişte escroci. Ce ne facem însă cu o altă dispariţie, de astă dată dramatică şi chiar tragică, dispariţia „fără urmă” a ţării în care ne-am născut, în care ni se pare că încă trăim? Vândută pe bucăţi şi apoi otova, cu totul, România începe să nu mai fie. Am ajuns, zic unii, colonie. Fals. E prea generos zis. Coloniile rămân cu câte ceva de la colonişti şi oricum îşi păstrează contururile. Noi suntem pe cale de a cădea la sta