*Fanii turci s-au ridicat la nivelul aşteptărilor şi au făcut un adevărat spectacol la Istanbul. Atmosfera de pe Şukru Saracoglu nu a părut însă să îi afecteze pe tricolori

*În momentul intonării imnului Turciei, de la tribuna a doua a fost coborât un drapel uriaş, cât tot inelul al doilea

Bourceanu iese pe teren. E singur, iar în tribunele stadionului din Istanbul abia s-au strâns o mie de oameni. Românul e fluierat cu ură, dar râde şi îşi cheamă colegii pe gazon. Ceilalţi oameni din lotul naţionalei stau parcă blocaţi de teamă la marginea terenului. Nu rămân mult timp pe teren şi se retrag după nici cinci minute la vestiare. Primul contact e reuşit. Într-un colţ de peluză, fanii tricolorilor prinşi într-un ţarc rostogolesc un tricolor uriaş. Banner-ul cu mesajul «Doar România» irită publicul de pe Şukru Saracoglu. Ai noştri, fie că sunt în tribune, fie că stau pe teren par însă de neatins. Dar până la meci mai sunt aproape două ore şi turcii abia acum se îngrămădesc la intrări.

Întâlnirea din piaţă

Istanbulul se transformă în zi de meci. "Îl aşteptăm de o săptămână!", spune un tip îmbrăcat, la fel ca toţi ceilalţi, în tricoul roşu al naţionalei. Când îl auzi nu te mai miri că vaporaşele care traversează Bosforul sunt pline de fani chiar şi cu patru ore înainte de startul partidei. Pe străzile de pe lângă Şukru Saracoglu mirosul cărnii de durum kebab îţi înfundă nările. Terasele nu mai au niciun scaun liber şi nimeni nu pare să se grăbească să intre în stadion. "Mai întâi la bar, apoi la meci". Într-una din pieţele apropiate arenei grupul de fani se măreşte de la fiecare minut. E locul tradiţional de întâlnire înainte de meciuri. Negustorii fac o concurenţă reală suporterilor, cu mâinile lor pline de eşarfe şi tricouri ale naţionalei Turciei.

Infernul roşu e complet

Scaunele goale abia se mai văd. Fu