INIŢIATIVĂ De patru ori pe an, personalul medical de la Spitalul de Psihiatrie Titan, din Capitală, îi cheamă pe cei aflaţi sub tratament să asculte muzică. Nu lipsesc muzica clasică, cea populară, dar nici cea modernă

Probabil că şi-a dat seama când a auzit zgomotul mingii lovind plasa rachetei. Şi-a făcut avânt cu picioarele, pătrunzând uşor în teren, cu ambele mâini strânse pe mâner. Trebuia să returneze serviciul puternic. A izbit mingea în terenul advers, dar era descoperit pe partea stângă. S-a repliat imediat, aruncându-se, cu mâna complet întinsă. Mingea trimisă cu forţă de dincolo de fileu a lovit în plin racordajul rachetei. N-a pus forţă, nici nu era nevoie. Bila galbenă a zburat în diagonală, atingând miraculos linia şi oprindu-se în plasele de sârmă ce delimitează terenul. S-a ridicat zâmbind, ştergându-şi pantalonii de zgură. „Bine, mă!", i-a strigat partenerul, cu o uşoară invidie. Apoi, din spate, a auzit nişte aplauze. Şi cineva striga: „Bravooo!". S-a întors şi a privit. Copilul îl privea în ochi, fără să zâmbească. „Bravoooo!, Bravooo!", striga, în timp ce doamna de lângă el îi apropia ritmic palmele, învăţându-l practic să aplaude.

Toate aceste lucruri s-au întâmplat într-o zi călduroasă de toamnă, la ieşirea din parcul „Titănel", din Bucureşti. De-o parte a gardului de sârmă la care s-au cunoscut cei doi protagonişti de mai sus erau terenurile de tenis, aflate la ieşirea din parc. De cealaltă parte a gardului, începea curtea Spitalului de Psihiatrie Titan „Dr. Constantin Gorgos". Tenismenul de conjuctură şi-a reluat liniştit jocul. Copilul a fost condus de doamna îngrijitoare şi aşezat la o măsuţă. Lângă, se afla o scenă, iar acolo câţiva oameni îşi acordau instrumentele. Muzicienii mai râdeau, mai povesteau că au făcut una-alta, lucruri pe care oamenii mari le mai zic când se întâlnesc. Copilul şi-a aplecat privirea şi a rămas aşa. @N