- Comentariu - nr. 200 / 13 Octombrie, 2012 De ani de zile, hranindu-i, ii urmaresc, cu mare atentie, pe cei 12 prieteni fara grai ai mei din zona Dealul Viile 1 Mai. Mi-s dragi cum imi sunt si cei trei de acasa, tin la acesti prieteni ai omului. Pentru 38 de catelusi am gasit stapani! Cu 38 de maidanezi mai putini in strada. Pana la cei 73 de ani, am ajutat, in jurul meu, cat am putut, multor oameni le-am facut bine, iar pe urma m-au tradat. Unii mi-au intors spatele dupa ce s-au vazut cu sacii in caruta. Ei, catelusii mei, nu m-au tradat niciodata! Ma iubesc, nu stiu cum sa-mi multumeasca, unul dintre ei, Smecher, o frumusete de catelus abandonat, acolo, la poala padurii, caruia i-am gasit un culcus si pe care-l hranesc, cand ajung in fata portii gradinii de pe deal, ma cuprinde, afectuos, cu labutele si cu greu imi mai da drumul. Negrut, o alta frumusete de catel, negru precum pana corbului, scanceste, pur si simplu, ca un copilas, sa-l mangai. Sunt jucausi, si Fetita, si Azorel, si Labus, si Alba, si Suraia... Toti 12! De fiecare data, in lumea asta mohorata, potrivnica si rea, compensatoriu, ei imi fac o mare bucurie. Ii privesc si ii mangai cu duiosie si atenta ocrotire! Revederea in fiecare zi ii inveseleste, nu mai pot de bucurie. Incat nu-mi imaginez viata si munca mea de batran gazetar fara ei. Ii vad veseli, uneori ii vad si tristi, ca fiinte lasate de Dumnezeu sa fim prieteni, nu dusmani. O tristete, uneori coplesitoare in felul ei. De revedere se bucura mai ales Negruta, asa am botezat-o, o catelusa aparte prin felul ei de a se comporta. De fiecare data, dupa ce mananca, isi umple gura cu mancare, grijulie s-o duca puiul ei. Si cand te gandesti ca exista femei care-si arunca pruncul prin W.C.-uri si la ghena de gunoi! Si de la ei, de la acesti catelusi, prietenii nostri din lumea celor care nu cuvanta, oamenii au de invatat! LAZAR LADARIU - Comentariu -