Cel mai mare fir de praz, cel mai bun zaibăr şi... nişte olteni, cu problemele lor. Aşa ni se arată astăzi Băileştiul, care se înclină între cultură, tradiţie şi problemele cotidiene.

Tanti Maria ne deschide poarta larg, cu un zâmbet mare. „Poftiţi în curte, mamă!“, spune femeia. Ospitalitatea băileştenilor - care sunt olteni pur-sânge - este debordantă. După două-trei vorbe schimbate cu ea şi cu soţul ei, nea Ion, intră în discuţie celebrul zaibăr - un vin de Băileşti, înregistat ca marcă la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM). „Noi muncim toată ziua, mamă, avem şi grădină, şi păsări, şi zaibăr, cum să nu!“, povesteşte femeia de o simplitate ieşită din comun. Ospitalieri sunt mulţi băileşteni care, dacă îi pui să vorbească despre locul în care trăiesc, este imposibil să nu facă referire la zaibăr şi la Nea Mărin. Cu 17.600 de suflete, Băileştiul a devenit municipiu în 1994. Înainte vreme erau 22.000 de oameni în oraş. Săraci lipiţi pământului nu sunt băileştenii nici la propriu, nici la figurat. La propriu - există 362 de beneficiari ai Legii venitului minim garantat, pe unii dintre ei i-am găsit săpând buruienile din grădiniţa unde tronează statuia marelui Amza Pellea. La figurat, iarăşi nu sunt săraci, pentru că pe meleaguri băileştene s-au născut şi crescut importanţi oameni de cultură şi artă.

Oraşul lui Amza Pellea şi al lui Marcel Iureş

Cine nu a auzit de zaibărul de Băileşti? Şi cine nu a auzit de marele om de teatru, Amza Pellea, care a descreţit frunţile tuturor românilor ca şi creator al personajului „Nea Mărin“? În aprilie 1931, Amza Pellea se năştea în Băileşti. Câțiva ani mai târziu, el devenise un simbol al Băileştiului după rolul din filmul „Nea Mărin miliardar“, dar şi după monologurile umoristice cu personajele sale favorite Sucă şi Veta şi cu prazul din paporniţă. De la poantele lui Amza s-au perpetuat b