- Social - nr. 200 / 13 Octombrie, 2012 Pana nu demult, stiam doar ca localitatea este atestata documentar in anul 1453. De asemenea, ca nici legendele locurilor nu contin macar fragmente de raspunsuri, cat de cat credibile, la cateva intrebari frecvent rostite si scrise de istoricii-arheologi: cand, cine, dar mai ales de ce i s-a dat satului si trecatorii sale frumosul nume de TURNU ROSU! Cautand posibile raspunsuri, am constatat ca statornic si adevarat a ramas doar frumosul peisaj inconjurator, modelat de apele Oltului, precum si aspectul spectaculos si misterios al ruinelor unei cetati dacice si romane, cu zidurile "iscodite” arheologic de istoriciimuzeografi sibieni. Si, astfel, te astepti sa gasesti, la marginea soselei dintre oraselul Talmaciu si satul Boita, macar un panou care sa-i anunte prezenta, descriindu-i rosturile si reproducand mici fragmente din povestile trecutului indepartat al cetatii ce-si traieste batranetea in ruina! Insa nici pomeneala de asa ceva! Indiferenta, comoditatea, neglijenta, lenea, nepasarea au pus stapanire pe mai toata lumea acestei tari! Inclusiv pe functionarii primariilor si pe dascalii scolilor celor doua localitati. Si chiar pe istoricii-muzeografi. Nu-i cazul cu cei care exploateaza telefonia mobila cu mari foloase banesti pentru ei. Domniile lor au "infipt” in perimetrul ruinelor cetatii trei caricaturi de antene, schimonosind unicul sit istoric de la intalnirea apei raului Olt cu cele ale Talmacelului, Sadului, Cibinului si Hartibaciului! Din fericire, n-ai prea mult timp sa ramai suparat, pentru ca de indata esti indemnat sa te gandesti la cele sfinte. Coborand spre Boita si trecand pe langa o frumoasa Troita, din instinct simti nevoia sa-ti faci semnul crucii in fata icoanelor sale. Ea decoreaza multicolor pajistea luncii Oltului, nefiresc de inverzita pentru un astfel de timp secetos! Apoi, curand, inspre partea de jo