- Cultural - nr. 200 / 13 Octombrie, 2012 Didascalie, patronim Didascalia – in DN (Dictionar de neologisme, autori Florin Marcu si Constant Maneca), termenul este definit astfel: s.f. instructiune data actorilor de autorul unei opere dramatice antice grecesti, nota, indicatie care se punea inaintea unei piese de teatru la latini (din lat. didascalia, gr. didaskalia). In didascalii apare, fara sa se auda in realizarea scenica, vocea auctoriala. Indicatiile scenice se refera la decorul scenei (componenta acestuia) la miscarile actorilor, la intonatia, mimica, gesturile lor, precum si la aspecte (observatii, amanunte de mare efect) referitoare la sunet si lumina. Actiunea actului III se desfasoara (aflam din didascalia asezata inaintea textului dramatic al scenei I) in sala cea mare a pretorului primariei (…) ("La ridicarea perdelii Trahanache este la masa prezidentiala in jetul sau. Imprejurul mesei, Branzovenescu si alti cetateni – Inaintea tribunei, cu spatele spre dansa, alegatori, cetateni, public, unii sezand jos, altii in picioare. Pe banci, pe scaune si imprejur asemenea (…) Farfuridi e la tribuna (…) In toata sala e rumoare. Prezidentul agita clopotelul”.) Despre personajul aflat la tribuna, din indicatiile scenice (din vocea auctoriala), aflam ca (daca suntem spectatori, observam ca…) el gusta din paharul cu apa (…) se intoarce spre adunare si cu fata spre prezident (…), soarbe (apa) cu aerul resignat (…) asuda mereu si se emotioneaza pe vazute. Didascaliile sunt trecute intre paranteze, autorul "ascunzandu-se” dupa personaje. Patronim s.n. nume de familie – fr. Patronyme In studiul "Numele proprii in opera comica a lui Caragiale”, G. Ibraileanu observa ca numele personajelor sugereaza trasaturile lor caracteristice. Zaharia Trahanache (trahana – coca moale) poate fi modelat usor de superiorii "de la centru”, dar si de consoarta sa. Lentoarea in gandire: "ai